Iranul se confruntă cu o inflație galopantă, care a depășit 50% în ultimul an, potrivit datelor oficiale, dar analiștii independenți estimează că cifra reală este mult mai mare. Moneda națională, rialul, s-a prăbușit în raport cu dolarul american, pierzând peste 90% din valoare în ultimul deceniu. Acest lucru a făcut ca importurile să devină prohibitive, iar produsele de bază, cum ar fi uleiul de gătit, orezul sau carnea, să fie tot mai scumpe. „Oamenii obișnuiți nu mai pot cumpăra ce cumpărau acum câțiva ani. Chiar și clasa de mijloc, care era relativ stabilă, acum se luptă să ajungă la sfârșit de lună”, a spus Azizi.
Sancțiunile impuse de Statele Unite și aliații săi, în special după retragerea din acordul nuclear din 2018, au izolat Iranul de sistemul financiar global. Deși există speranțe că un nou acord de pace ar putea aduce o relaxare a sancțiunilor, negocierile sunt blocate de divergențe majore între Teheran și puterile occidentale. Iranienii sunt sceptici că lucrurile se vor îmbunătăți prea curând. „Am auzit de atâtea ori că pacea e aproape, dar realitatea e că prețurile continuă să crească, iar salariile rămân aceleași. E o luptă zilnică pentru supraviețuire”, a declarat un locuitor din Teheran, sub protecția anonimatului.
Pe lângă inflație, șomajul este o problemă acută, în special în rândul tinerilor. Aproximativ 40% dintre iranienii sub 25 de ani nu au un loc de muncă stabil, iar mulți dintre cei care lucrează sunt plătiți cu sume derizorii. „Tinerii educați pleacă din țară în număr tot mai mare. E un exod al creierelor care lovește Iranul exact când are cea mai mare nevoie de specialiști”, a explicat Azizi. Această emigrare masivă agravează și mai mult problemele economice, deoarece cei care rămân trebuie să facă față unei infrastructuri tot mai fragile.
Sectorul agricol, odată un pilon al economiei iraniene, suferă din cauza secetei prelungite și a lipsei de investiții. Recoltele sunt tot mai slabe, iar Iranul a devenit dependent de importuri pentru a-și hrăni populația. Dar cu rialul devalorizat, importurile sunt tot mai scumpe, ceea ce duce la o criză alimentară latentă. „În piețe, oamenii se uită la prețuri și pleacă fără să cumpere. E o imagine tristă, mai ales pentru o țară care era cândva autosuficientă în producția de alimente”, a adăugat Azizi.
Sistemul de sănătate este și el sub presiune. Spitalele se confruntă cu lipsa de medicamente și echipamente, iar pacienții trebuie să plătească sume uriașe pentru tratamente de bază. „Am auzit de cazuri în care oameni au murit pentru că nu și-au permis medicamentele. E o criză umanitară care se adâncește în tăcere”, a spus Azizi. Guvernul iranian încearcă să ofere subvenții pentru unele produse esențiale, dar măsurile sunt insuficiente și adesea prost direcționate.
În acest context, protestele sociale au devenit tot mai frecvente. De la greve ale profesorilor și lucrătorilor din petrol până la demonstrații ale pensionarilor care cer pensii mai mari, nemulțumirea este generalizată. „Oamenii nu mai au răbdare. Vor soluții concrete, nu promisiuni. Dacă lucrurile nu se îmbunătățesc, e posibil să vedem o explozie socială”, a avertizat Azizi.
Pe plan politic, regimul de la Teheran încearcă să mențină controlul prin represiune și propagandă, dar eficiența acestor metode scade pe măsură ce economia se deteriorează. „Iranienii sunt obișnuiți cu greutățile, dar există o limită. Când nu mai ai ce pune pe masă, nici cea mai strictă cenzură nu poate opri nemulțumirea”, a concluzionat Azizi.
În timp ce diplomații negociază la mese rotunde, în casele iranienilor, realitatea e dură: facturile neplătite, frigul din locuințe și foamea copiilor. Pacea, dacă va veni, ar putea aduce o rază de speranță, dar pentru mulți, această rază pare tot mai îndepărtată.
De ce este important:
Situația economică din Iran nu este doar o problemă locală, ci are implicații globale. Un Iran instabil economic poate genera valuri de migrație, tensiuni regionale și chiar conflicte armate. În plus, colapsul economic al unei țări cu resurse energetice uriașe poate afecta piețele globale de petrol și gaze. Înțelegerea acestor dinamici este crucială pentru a anticipa evoluțiile geopolitice din Orientul Mijlociu și pentru a găsi soluții care să prevină o criză umanitară de proporții.
