Iranul resimte din plin războiul: liderii de la Teheran recunosc prăbușirea comerțului, dar promit să reziste

La șase luni de la declanșarea războiului cu Statele Unite, liderii de la Teheran au rupt tăcerea și au recunoscut, într-un rar moment de luciditate, amploarea dezastrului economic provocat de conflict. Președintele iranian, Masoud Pezeshkian, a declarat sâmbătă că exporturile și importurile au scăzut cu aproape 35% din cauza sancțiunilor americane și a blocadei navale impuse porturilor iraniene. Este prima admitere oficială, atât de clară, a prețului plătit de economia iraniană într-un război care a transformat viața de zi cu zi a cetățenilor într-un coșmar.Declarațiile vin pe fondul unei presiuni internaționale tot mai mari și al unor negocieri discrete, în timp ce Iranul încearcă să găsească o cale de ieșire dintr-o criză multiplă: economică, politică și militară. Guvernul de la Teheran a anunțat că abordarea consecințelor economice a devenit o prioritate centrală, cu accent pe reducerea inflației, crearea de locuri de muncă și reducerea treptată a dependenței de dolar. Dar cu o inflație anuală care a ajuns la 66% luna trecută, promisiunile sună a goarnă într-un deșert.Pezeshkian a oferit și câteva cifre care arată paradoxul situației. În ciuda blocadei, Iranul a reușit să vândă aproximativ 90 de milioane de barili de petrol în timpul scurtului Memorandum de Înțelegere semnat cu Washingtonul în iunie, când vânzările de petrol au fost permise pentru scurt timp. Această scurgere de venituri a fost însă insuficientă pentru a acoperi gaura uriașă lăsată de prăbușirea comerțului exterior. Practic, Iranul a fost nevoit să-și vândă resursele strategice pe o perioadă limitată, fără a rezolva problemele structurale.Liderul suprem, ayatollahul Mojtaba Khamenei, care nu a fost văzut public de la atacul din 28 februarie, când tatăl său, ayatollahul Ali Khamenei, a fost ucis într-un atac american-israelian, a transmis un mesaj scris guvernului, cerând rezolvarea „lanțului de provocări economice și de trai, precum inflația, șomajul, gestionarea prețurilor și a pieței de bunuri și servicii”. Este o recunoaștere tacită a faptului că războiul a lovit exact acolo unde doare: buzunarul oamenilor de rând.Locuitorii din Teheran povestesc o realitate sumbră. Maryam, o femeie care nu lucrase niciodată înainte de război, a fost nevoită să-și găsească un loc de muncă pentru a-și ajuta familia. „Totul a devenit atât de scump”, spune ea. Omid, care deține o afacere cu alimente, se plânge că afacerile au secat, iar chiriile au explodat: „Abia ne putem permite să plătim angajații”. Aceste mărturii contrazic discursul oficial despre rezistență și victorie.În acest context, guvernul încearcă să vândă o imagine de unitate. Sâmbătă, executivul a descris diplomația și apărarea drept „două aripi complementare, coordonate și inseparabile” pentru protejarea intereselor naționale și a integrității teritoriale. Este o formulă menită să liniștească atât tabăra dură, cât și pe cei care cer o ieșire din conflict. Pezeshkian a făcut apel la dialog și la relații mai puțin conflictuale cu țările vecine, subliniind că niciuna nu domină asupra celeilalte. Liderul suprem, la rândul său, a cerut unitate internă și coeziune socială.Semnalul cel mai important vine însă din vizita premierului qatarez, Sheikh Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani, care s-a întâlnit joi cu liderii iranieni la Teheran. Qatarul, un mediator tradițional în regiune, a subliniat importanța redeschiderii traficului maritim prin Strâmtoarea Hormuz, un punct vital pentru transportul mondial de petrol. Ministrul de externe iranian, Abbas Araghchi, a descris discuțiile drept „creative”, ceea ce sugerează că există spațiu pentru compromisuri.În paralel, armata iraniană încearcă să mențină un ton sfidător. Comandantul-șef al armatei, Amir Hatami, a declarat pentru agenția Fars că, deși „inamicul” a încercat să distrugă capacitățile de drone și rachete ale Iranului, arsenalul a fost folosit „cu cea mai mare intensitate până în ultimul moment”. Vineri, ministrul interimar al apărării, Majid Ibn Reza, a promis că Iranul are „surprize” pregătite: „Toată lumea, și mai ales dușmanii, ar trebui să știe că vor afla despre surprizele Iranului la momentul potrivit”.Aceste declarații belicoase contrastează puternic cu realitatea economică sumbră. Iranul se află într-o capcană: pe de o parte, nu poate ceda presiunii americane fără a-și pierde credibilitatea internă și regională; pe de altă parte, continuarea războiului amenință să transforme țara într-un stat eșuat. Blocada navală a Strâmtorii Hormuz, pe care Iranul susține că o controlează, a redus drastic veniturile din petrol, iar sancțiunile au izolat complet economia iraniană de piețele globale.Analiștii atrag atenția că admiterea prăbușirii comerțului cu 35% este un semnal că Teheranul caută o ieșire onorabilă din conflict. Poate că diplomația, de care vorbesc liderii, nu este doar un paravan pentru a câștiga timp, ci o necesitate vitală. Însă orice negociere cu Washingtonul va fi extrem de dificilă, având în vedere că SUA și Israelul au ucis liderul suprem anterior și au declarat deschis că vor să schimbe regimul de la Teheran.În acest peisaj sumbru, rămâne de văzut dacă Iranul va putea transforma retorica despre „diplomație și apărare” într-o strategie coerentă. Cert este că oamenii de rând, cei care simt cel mai puternic efectele războiului, nu mai cred în promisiuni. Vor soluții concrete, nu lozinci. Iar timpul curge împotriva unui regim care a intrat într-un război pe care nu și-l poate permite, dar din care nu știe cum să iasă.### De ce este important:Această recunoaștere publică a costurilor economice ale războiului marchează o schimbare majoră de ton la Teheran. După șase luni de propagandă despre victorii militare, liderii iranieni sunt forțați să admită că sancțiunile și blocada au paralizat economia. Este un semnal că regimul caută o cale de ieșire, iar vizita premierului qatarez și discuțiile despre Strâmtoarea Hormuz ar putea fi preludiul unor negocieri mai ample. Pentru comunitatea internațională, aceasta este o fereastră de oportunitate, dar și un avertisment: un Iran disperat economic ar putea deveni și mai imprevizibil militar. Următoarele săptămâni vor fi cruciale pentru a vedea dacă diplomația va învinge sau dacă războiul va continua să macine o națiune întreagă.