Bessent a subliniat că Iranul ia în serios sancțiunile recent impuse de SUA, iar scopul acestei campanii de presiune economică, denumită sugestiv „Operation Economic Outcast” (Operațiunea Excluziunea Economică), este de a crea condițiile ca Teheranul să accepte negocieri. „Cred că ei reacționează violent pentru că pierd din punct de vedere economic”, a declarat Bessent reporterilor, referindu-se la recentele atacuri sau acțiuni ale Iranului. El a adăugat că prăbușirea economiei iraniene nu este inevitabilă, dar a insistat că „regimul trebuie să-și vină în fire”.
Această declarație vine la șase luni de la începutul conflictului dintre SUA, Israel și Iran, o perioadă marcată de escaladare militară și diplomatică. Săptămâna trecută, Washingtonul a impus un nou val de sancțiuni care vizează cinci sectoare cheie ale economiei iraniene: aviația, activele digitale, aurul, tehnologia și transportul maritim. În plus, au fost sancționați 60 de indivizi și vase implicate în activități legate de regimul de la Teheran. Este o mișcare menită să sufoce și mai mult o economie deja afectată de ani de izolare internațională.
Bessent a lăudat sprijinul partenerilor comerciali, inclusiv al Uniunii Europene, care a susținut sancțiunile cu un „sprijin entuziast”. Comisia Europeană a emis un comunicat în care afirmă că „UE salută eforturile de a asigura că Iranul încetează activitățile sale destabilizatoare și se angajează în negocieri de pace cu bună-credință, inclusiv prin presiune economică suplimentară, inclusiv prin Operațiunea Excluziunea Economică condusă de SUA”. Această aliniere transatlantică este crucială pentru eficacitatea sancțiunilor, deoarece fără sprijinul european, măsurile ar fi mult mai ușor de ocolit.
Duminică, Bessent a declarat pentru agenția Reuters că SUA vor dezvălui probabil noi sancțiuni în fiecare săptămână. După ce vineri au fost impuse penalități asupra sucursalelor din Emiratele Arabe Unite ale băncii egiptene Banque Misr, din cauza presupuselor legături financiare cu Iranul, Bessent a sugerat că următorul pas ar putea fi tăierea completă a unei instituții de la sistemul financiar bazat pe dolar. „Veți vedea mult mai multe de acestea în fiecare săptămână”, a spus el înainte de reuniunea G20. „Începem cu băncile și le spunem că nu este ok să aibă bani iranieni și să sprijine regimul.”
Această strategie de strangulare financiară are ca scop izolarea completă a Iranului de fluxurile globale de capital. Prin tăierea accesului la sistemul bancar bazat pe dolar, SUA speră să priveze regimul de veniturile necesare pentru a-și finanța programele militare și pentru a-și menține sprijinul intern. Este o tactică folosită anterior împotriva altor state, dar aplicată acum cu o intensitate fără precedent.
În paralel, președintele Rezervei Federale, Kevin Warsh, aflat la prima sa reuniune internațională de politică economică de la preluarea mandatului în mai, a declarat în cadrul sesiunii plenare de deschidere a G20 că este interesat să afle mai multe despre perspectivele de creștere ale economiilor membre. Comentariile sale au fost subliniate de discursul susținut vineri la simpozionul Jackson Hole al Fed, unde a spus că factorii de decizie vor „avea de lucru” dacă nu au încredere că inflația revine la ținta de 2%. Warsh a susținut că inflația este prea ridicată, condițiile financiare nu sunt restrictive, iar piața muncii este în concordanță cu ocuparea deplină, semnalând că stabilitatea prețurilor rămâne prioritatea Fed.
Această poziție a Fed are implicații directe asupra economiei globale, dar și asupra dinamicii conflictului. De la începutul loviturilor americano-israeliene asupra Iranului, pe 28 februarie, unul dintre factorii care au alimentat inflația în SUA a fost piața energetică. În iulie, prețul energiei a crescut cu 14,7% față de anul precedent, iar prețul benzinei a urcat cu 24,6% în ultimele 12 luni. Aceste creșteri pun presiune pe consumatori și pe băncile centrale, complicând și mai mult ecuația economică globală.
Comentariile lui Bessent și tensiunile tot mai mari dintre SUA și Iran au un impact direct asupra piețelor financiare. Aurul, considerat în mod tradițional o investiție sigură în perioade de incertitudine economică, a scăzut la un minim al ultimelor două săptămâni, pierzând 0,8% și ajungând la 4.419,38 dolari pe uncie. Între timp, pe Wall Street, toți indicii majori sunt în scădere: Nasdaq a pierdut 0,4%, S&P 500 a scăzut cu 0,5%, iar Dow Jones Industrial Average a înregistrat un declin de 0,6%. Aceste mișcări reflectă nervozitatea investitorilor, care se tem de o escaladare suplimentară a conflictului și de impactul acestuia asupra economiei globale.
Este clar că administrația Trump mizează pe o strategie de presiune maximă, similară celei din primul mandat, dar adaptată noilor realități geopolitice. Întrebarea este dacă această abordare va forța Iranul să cedeze sau, dimpotrivă, va duce la o escaladare și mai periculoasă. Istoria recentă arată că sancțiunile pot avea efecte devastatoare asupra economiilor țintite, dar nu întotdeauna se traduc în schimbări de comportament politic. Regimul de la Teheran a supraviețuit ani de izolare, iar liderii săi au demonstrat o capacitate remarcabilă de adaptare.
Pe de altă parte, presiunea economică combinată cu tensiunile militare ar putea crea condițiile pentru o schimbare de paradigmă. Bessent pare să creadă că Iranul este aproape de punctul de rupere, iar declarațiile sale sugerează că SUA sunt pregătite să continue escaladarea până când regimul va accepta negocierile. Rămâne de văzut dacă această strategie va funcționa sau dacă va duce la un conflict mai amplu, cu consecințe imprevizibile pentru întreaga regiune și pentru economia globală.
De ce este important:
Această situație este crucială pentru că un colaps economic al Iranului ar avea efecte în lanț asupra piețelor energetice, a stabilității Orientului Mijlociu și a economiei globale. Sancțiunile americane, susținute de UE, vizează izolarea completă a Teheranului, iar succesul sau eșecul acestei strategii va modela echilibrul de putere regional și relațiile internaționale pentru anii următori. În plus, evoluțiile din următoarele săptămâni vor influența direct prețurile la energie, inflația și deciziile băncilor centrale, afectând astfel viața de zi cu zi a cetățenilor din întreaga lume.
