Prima fază a planului, care ar urma să înceapă în lunile următoare, include înființarea a patru până la șase colonii noi, susținute de investiții de milioane de șekeli. Guvernoratul Ierusalimului a precizat că mai multe avanposturi pastorale existente urmează să fie legalizate oficial, permițându-le astfel să primească finanțare guvernamentală și infrastructură. Planul se concentrează pe două coridoare principale: zonele la nord-vest de Ierusalim și la vest de Ramallah, de-a lungul Rutei 60, și teritoriul care se întinde spre est, către Valea Iordanului.
„Planul urmărește să creeze noi realități geografice pe teren”, a declarat Guvernoratul Ierusalimului într-un comunicat, avertizând că extinderea va „submina perspectivele de a stabili un stat palestinian geografic contiguu”. Guvernoratul a legat accelerarea activității de colonizare de calcule politice interne din Israel, în special de apropierea alegerilor pentru Knesset. Măsurile au fost descrise drept „o escaladare periculoasă” și „încălcări ale dreptului internațional”, iar comunitatea internațională este chemată să intervină.
Noi date ale Forumului Palestinian pentru Studii Israeliene (MADAR) arată că numărul de noi avanposturi de colonizare a crescut vertiginos în ultimii ani. După o medie de aproximativ opt avanposturi pe an între 2012 și 2022, numărul a sărit la 32 în 2023, apoi la 62 în 2024, ajungând la 86 în 2025. Expansiunea a fost facilitată de finanțare guvernamentală semnificativă: guvernul israelian a alocat 28 de milioane de șekeli (7,5 milioane de dolari) pentru avanposturi în 2023 și 75 de milioane de șekeli (20 de milioane de dolari) în 2024, cu planuri de a finanța un total de 70 de avanposturi.
Planul Binyamin vine după rapoarte conform cărora mișcările de colonizare se pregătesc să vizeze Zona A, teritoriu aflat sub control palestinian deplin, ceea ce ar constitui o încălcare a Acordurilor de la Oslo. Oficialii palestinieni au avertizat de mult timp că extinderea continuă a coloniilor erodează viabilitatea soluției cu două state, mai ales că peste 700.000 de coloniști israelieni trăiesc acum în Cisiordania și Ierusalimul de Est, teritorii capturate de Israel în războiul din 1967. Comunitatea internațională consideră în mare măsură coloniile ca fiind ilegale conform dreptului internațional.
Această decizie nu este doar o simplă extindere a coloniilor existente, ci o încercare strategică de a remodela harta Cisiordaniei. Prin conectarea blocurilor de colonii și consolidarea controlului asupra dealurilor strategice, Israelul limitează sever continuitatea teritorială palestiniană. Efectele sunt deja vizibile: sate palestiniene sunt izolate, accesul la terenuri agricole și la resurse de apă este restricționat, iar Ierusalimul de Est – pe care palestinienii îl consideră capitala viitorului lor stat – devine tot mai încercuit de colonii.
Pe plan politic, momentul ales nu este întâmplător. Cu alegeri anticipate în Israel, guvernul condus de Benjamin Netanyahu încearcă să-și consolideze baza electorală, apelând la electoratul de dreapta și la mișcarea coloniștilor. Aceasta din urmă are o influență disproporționată în politica israeliană, iar aprobarea unor noi colonii este o monedă de schimb prețioasă. În același timp, administrația americană, deși a criticat uneori extinderea coloniilor, nu a impus sancțiuni concrete, ceea ce încurajează Israelul să meargă mai departe.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Uniunea Europeană a condamnat planul, reafirmând că „coloniile sunt ilegale conform dreptului internațional și constituie un obstacol în calea păcii”. Liga Arabă a vorbit despre o „provocare flagrantă” la adresa rezoluțiilor ONU. Însă, fără măsuri concrete de descurajare, aceste declarații rămân simple cuvinte. Palestinienii, la rândul lor, se simt abandonați de comunitatea internațională și văd cum spațiul lor vital se micșorează zi de zi.
În concluzie, aprobarea celor 13 colonii noi nu este doar o știre de actualitate, ci un semnal de alarmă pentru viitorul conflictului israeliano-palestinian. Fiecare colonie nouă înseamnă un pas înapoi de la pace, o bucată de teren în plus pierdută de palestinieni și o iluzie în plus pentru cei care mai cred în soluția cu două state. Rămâne de văzut dacă presiunile internaționale vor reuși să oprească această mașinărie de colonizare sau dacă realitatea de pe teren va face imposibilă orice înțelegere viitoare.
