Conflictul a izbucnit după ce publicația Euractiv a relatat, citând surse anonime, că Kallas a făcut această comparație în luna mai, în cadrul unor negocieri la nivel înalt cu Mexicul. Deși Kallas nu a negat relatările, ea a subliniat angajamentul UE față de dialog și soluția celor două state, fără a retrage afirmațiile. Pentru Saar, tăcerea ei „vorbește de la sine”.
Această dispută survine pe fondul unor proceduri judiciare internaționale împotriva Israelului pentru acuzații de genocid și crime de război în Gaza. Analiștii consideră că, deși tensiunile sunt reale, impactul diplomatic va rămâne mai degrabă simbolic, din cauza diviziunilor profunde dintre statele membre UE.
„Acest episod reflectă o problemă structurală mai profundă: Kallas și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) au fost tot mai marginalizați, prinși între statele membre care păstrează controlul suveran asupra politicii externe și o Comisie Europeană care s-a extins tot mai mult în teritoriul geopolitic sub conducerea Ursulei von der Leyen”, explică Nele Anders, analist la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), cu sediul la Berlin.
Relațiile UE-Israel sunt marcate de ambiguitate, reflectând dificultatea de a îmbina angajamentul blocului comunitar față de drepturile omului cu menținerea unui parteneriat special. În timp ce liderii UE se reuneau la Bruxelles pentru un summit, premierul irlandez Micheál Martin a declarat că eșecul UE de a lua măsuri împotriva Israelului subminează credibilitatea blocului. „Credibilitatea Europei este subminată de lipsa unei poziții ferme în ceea ce privește încălcarea dreptului internațional... crime de război pe mai multe fronturi”, a spus el.
Irlanda a fost printre cele mai active state în promovarea unor măsuri la nivelul UE împotriva Israelului, inclusiv sancțiuni împotriva miniștrilor israelieni de extremă dreapta Itamar Ben-Gvir și Bezalel Smotrich, pentru tratamentul degradant aplicat activiștilor pro-palestinieni reținuți de forțele israeliene la bordul unei flotile de ajutor pentru Gaza. Cu toate acestea, UE nu a reușit să ajungă la acordul unanim necesar pentru aprobarea sancțiunilor.
Un blocaj similar a împiedicat și aprobarea unei propuneri de restricționare a comerțului cu coloniile israeliene, considerate ilegale conform dreptului internațional. De la începutul războiului din Gaza, în octombrie 2023, UE a adoptat sancțiuni limitate împotriva unor organizații de coloniști, dar Acordul de Asociere UE-Israel – cadrul legal care stă la baza relațiilor bilaterale – rămâne în vigoare, în ciuda presiunilor.
Semnat în 1995 și activ din 2000, acest acord face din UE cel mai mare partener comercial al Israelului și stabilește cooperarea în domenii precum investițiile, cercetarea, inovarea și educația. Irlanda, Spania și Slovenia au condus eforturile de suspendare a acordului, dar acestea au fost blocate de rezistența unor țări precum Germania, Italia, Ungaria și Cehia.
Experții ONU au cerut, de asemenea, UE să suspende acordul, invocând o hotărâre a Curții Internaționale de Justiție (CIJ) care stipulează că statele membre trebuie să se abțină de la a sprijini Israelul în menținerea unei situații ilegale în teritoriul palestinian ocupat. Anders subliniază că măsuri precum suspendarea Acordului de Asociere necesită unanimitate, „ceea ce înseamnă că orice stat membru deține efectiv un drept de veto”.
„Greutatea politică a Germaniei asigură, de asemenea, că aceasta poate reuni cu ușurință o minoritate de blocare chiar și în domeniile în care se aplică votul cu majoritate calificată”, adaugă ea. Sancțiunile vizate aprobate de bloc „sunt departe de măsurile mai ample pe care unele state membre le-au cerut și se bucură de un sprijin politic mai larg deoarece sunt strict direcționate”.
Cancelarul german Friedrich Merz s-a distanțat de declarațiile lui Kallas, reafirmând poziția Berlinului ca aliat de nădejde al Israelului. „Nu împărtășesc această alegere a cuvintelor”, a declarat el la summitul de la Bruxelles. Armin Laschet, președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Bundestagului, a descris remarchele oficialului UE drept „izbucniri antisemite”, susținând că acestea discreditează politica externă europeană.
Felix Berenskotter, lector în relații internaționale la King’s College London, consideră că politica externă a Germaniei a fost caracterizată de o solidaritate puternică cu Israelul. „Guvernul german a ajuns la concluzia că acțiunile Israelului nu îi sprijină securitatea în multe privințe, dar este foarte atent să nu dea lecții sau să spună ceva care să sune a dictare”, explică el.
Spre deosebire de Germania, Franța și Italia – de asemenea aliați puternici ai Israelului în UE – au luat recent poziții mai critice. În septembrie, Franța s-a alăturat unui val de țări care au recunoscut statalitatea palestiniană. Spania, Norvegia și Irlanda au făcut același lucru anul trecut, iar Madridul a impus sancțiuni Israelului pentru războiul din Gaza. La începutul acestei luni, Franța și Italia au instruit procurorii să examineze conduita lui Ben-Gvir în legătură cu tratamentul aplicat cetățenilor lor în timpul interceptării unei flotile de ajutor pentru Gaza.
Cu toate acestea, Berenskotter consideră că disputa dintre Saar și Kallas nu prefigurează o criză mai profundă între Israel și UE. Dimpotrivă, el argumentează că acest conflict ar putea fi văzut ca o „intervenție strategică deliberată a Israelului în dezbaterile și dinamica internă a UE”. SEAE a intrat sub lupa criticilor după ce Germania și Franța i-au contestat rolul, acuzându-l că concurează cu serviciile diplomatice naționale.
„Kallas este prinsă într-un conflict de putere cu președinta Comisiei, von der Leyen, privind conducerea politicii externe a UE”, spune Berenskotter, adăugând că declarațiile sale ar fi putut fi folosite de Israel „pentru a submina un organism din UE care a adoptat o poziție mai critică”. El pune întrebarea: „Cum au fost divulgate aceste remarci?”
De ce este important:
Această dispută relevă tensiunile tot mai mari dintre Israel și Uniunea Europeană, într-un moment în care Israelul este acuzat de crime de război și genocid în fața instanțelor internaționale. Deși relațiile nu se destramă complet, ele devin tot mai fragmentate, iar poziția UE este slăbită de diviziunile interne. Incidentul arată cum Israelul încearcă să influențeze dezbaterile politice din interiorul UE, iar lipsa unei reacții unitare a blocului comunitar pune sub semnul întrebării credibilitatea sa ca actor global în apărarea drepturilor omului.
