Vizita delegației The Elders în teritoriile palestiniene ocupate a avut loc într-un moment de tensiune extremă. De la atacurile din 7 octombrie 2023 și răspunsul militar masiv al Israelului în Gaza, situația din Cisiordania s-a deteriorat într-un ritm alarmant. Robinson, care a vorbit cu jurnalistul Steve Clemons într-un interviu acordat Al Jazeera, a mărturisit că delegația a fost „șocată” de amploarea schimbărilor negative petrecute într-un timp atât de scurt. „Am văzut o escaladare fără precedent a violenței coloniștilor, o expansiune accelerată a așezărilor ilegale și o umilire zilnică a palestinienilor la punctele de control”, a declarat ea.
Ce înseamnă, de fapt, „a face Palestina să dispară”? Mary Robinson explică fără echivoc: „Începe cu discursul instigator la ură, cu vorbirea clară despre supremația evreiască și anexarea Cisiordaniei”. Aceste elemente nu sunt doar retorice; ele se traduc în acțiuni concrete pe teren. Coloniștii israelieni, adesea înarmați și protejați de armată, continuă să ocupe pământuri, să distrugă măslini și case, să forțeze comunități întregi să-și părăsească satele. Robinson subliniază că guvernul israelian oferă „impunitate completă” atât coloniștilor, cât și soldaților care comit abuzuri, ceea ce creează un climat de teroare și neputință pentru populația palestiniană.
The Elders nu este un grup oarecare. Fondat în 2007, el reunește personalități precum Kofi Annan, Jimmy Carter, Gro Harlem Brundtland și, bineînțeles, Mary Robinson. Misiunea lor declarată este de a folosi independența și experiența lor pentru a aborda unele dintre cele mai dificile probleme ale lumii, de la schimbările climatice la conflicte armate. Faptul că acești lideri, care au negociat pacea în Irlanda de Nord, au mediat conflicte în Africa și au condus organizații internaționale, ajung la o asemenea concluzie despre Israel nu este un detaliu minor. Este un semnal că situația a depășit cu mult limitele unui simplu conflict teritorial și a intrat în sfera unei politici deliberate de eradicare a unei națiuni.
În interviu, Robinson a detaliat mecanismele prin care această „eradicare” are loc. Pe lângă violența fizică, există o componentă economică: distrugerea infrastructurii, blocarea accesului la resurse și la piețe, sufocarea economiei palestiniene. Cultural, Israelul continuă să distrugă situri istorice și religioase, să limiteze accesul la educație și să erodeze identitatea palestiniană. Politic, prin anexarea de facto a unor teritorii și prin refuzul de a recunoaște un stat palestinian viabil, Israelul face imposibilă orice soluție cu două state. „Este o încercare sistematică de a șterge orice urmă a prezenței palestiniene”, a adăugat Robinson.
Reacțiile la aceste declarații nu au întârziat să apară. Oficialii israelieni au respins acuzațiile, numindu-le „exagerate” și „anti-israeliene”. Însă The Elders nu sunt singurii care trag semnale de alarmă. Organizații precum Amnesty International, Human Rights Watch și chiar oficiali ai ONU au folosit termenul de „apartheid” pentru a descrie regimul israelian din teritoriile ocupate. Rapoarte recente ale unor institute de cercetare arată că numărul așezărilor ilegale a crescut cu 30% în ultimii doi ani, iar violența coloniștilor s-a dublat. Aceste cifre susțin concluziile The Elders.
Dar ce putem face noi, cetățenii obișnuiți, în fața acestei realități sumbre? Mary Robinson face un apel la comunitatea internațională să acționeze. „Nu mai putem rămâne pasivi. Este nevoie de sancțiuni, de presiuni diplomatice și de o recunoaștere clară a drepturilor palestinienilor”, a spus ea. Ea a cerut, de asemenea, ca statele care se declară apărătoare ale drepturilor omului să fie consecvente și să nu aplice standarde duble. „Dacă vorbim despre democrație și drepturile omului, trebuie să vorbim și despre Palestina”, a subliniat ea.
Vizita The Elders în Cisiordania a inclus întâlniri cu familii de palestinieni strămutate, cu activiști pentru drepturi și cu lideri locali. Robinson a povestit un episod care a marcat-o profund: o femeie în vârstă, al cărei sat fusese distrus de buldozerele israeliene, le-a spus: „Nu ne este frică de moarte, ne este frică să fim uitați”. Aceste cuvinte rezumă esența problemei: Palestina nu este doar un teritoriu, ci un popor cu o istorie și o cultură bogată, care refuză să dispară.
În contextul mai larg al politicii internaționale, declarațiile The Elders vin într-un moment în care administrația americană, sub Donald Trump, a recunoscut Ierusalimul drept capitală a Israelului și a mediat acorduri de normalizare între Israel și mai multe state arabe, fără a aborda problema palestiniană. Aceste mișcări au fost văzute ca o încurajare a politicilor israeliene de anexare. Mary Robinson a comentat și acest aspect: „Statele Unite au abandonat rolul de mediator echitabil, iar acest lucru a dat mână liberă Israelului să continue cu planurile sale”.
Pe de altă parte, există și voci care susțin că Israelul are dreptul de a se apăra și că acuzațiile de „disparitie” sunt exagerate. Însă The Elders nu vorbesc despre securitatea Israelului, ci despre comportamentul său față de civilii palestinieni. Robinson a fost clară: „Nimeni nu contestă dreptul Israelului de a exista în pace și securitate. Ceea ce contestăm este ocuparea, colonizarea și violența sistematică împotriva unei populații civile”.
În concluzie, mesajul The Elders este unul de urgență. Ei ne avertizează că, dacă nu se iau măsuri imediate, vom fi martorii unei crime istorice: dispariția unei națiuni întregi. Mary Robinson a încheiat interviul cu un apel emoționant: „Palestina nu este un concept abstract. Este casa a milioane de oameni care au dreptul la demnitate, la libertate și la viață. Nu putem rămâne indiferenți”.
De ce este important:
Această declarație a grupului The Elders nu este doar o opinie izolată, ci un semnal puternic din partea unor lideri internaționali cu o autoritate morală incontestabilă. Ea confirmă ceea ce organizațiile pentru drepturile omului și rapoartele ONU spun de ani de zile: că Israelul duce o politică deliberată de eradicare a prezenței palestiniene. Într-o perioadă în care atenția lumii este concentrată pe războiul din Gaza, Cisiordania este adesea uitată, iar abuzurile de acolo continuă în tăcere. Acest articol atrage atenția asupra unei realități incomode, dar esențiale pentru înțelegerea conflictului israeliano-palestinian. Ignorarea acestor avertismente ar însemna complicitate la o tragedie umanitară de proporții istorice. Este responsabilitatea noastră, a tuturor, să ascultăm și să acționăm.
