Conform relatărilor, Kallas ar fi spus că politicile Israelului în Fâșia Gaza și în Cisiordania ocupată sunt asemănătoare cu sistemul de segregare rasială care a guvernat Africa de Sud până la începutul anilor 1990. Deși nu există o înregistrare oficială a acestor afirmații, ele au fost suficient de credibile pentru ca Saar să reacționeze dur. Într-o postare pe rețeaua X (fostul Twitter), acesta a acuzat-o pe Kallas de „părtinire flagrantă și obsesie față de statul Israel” și a cerut retragerea „calomniilor sângeroase” la adresa țării sale.
„Kaja Kallas se comportă de ceva vreme într-un mod obsesiv și cu o injustiție vădită față de Statul Israel”, a scris Saar. El a subliniat că, întrucât Kallas nu a negat și nici nu a clarificat afirmațiile raportate, nu a avut de ales decât să „rupă orice contact” până când ea își va retrage cuvintele. Reacția oficialei europene a venit rapid, dar a evitat confruntarea directă. Kallas a scris pe aceeași platformă că UE rămâne angajată în menținerea relațiilor cu Israelul și că „dialogul este fundamentul diplomației, mai ales când apar divergențe”. Ea a reiterat sprijinul UE pentru soluția cu două state și opoziția față de coloniile ilegale israeliene din Cisiordania, dar nu a menționat explicit acuzația de apartheid.
Saar a ripostat la scurt timp, afirmând că răspunsul Kallas nu i-a schimbat decizia, deoarece aceasta nu a negat și nici nu a condamnat comentariul atribuit. „Nu a spus că nu a spus asta – și asta spune totul”, a declarat un diplomat israelian pentru presa locală.
Contextul acestei dispute este mult mai amplu și se înscrie într-o creștere a presiunii internaționale asupra Israelului pentru modul în care tratează palestinienii. În ianuarie 2025, Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului a publicat un raport care concluzionează că Israelul încalcă legile internaționale care interzic segregarea rasială și apartheidul. Raportul subliniază că autoritățile israeliene aplică două sisteme juridice și politice distincte pentru coloniștii israelieni și pentru palestinienii din Cisiordania, ceea ce duce la un tratament inegal pe probleme critice, de la libertatea de mișcare până la accesul la resurse precum pământul și apa. „Palestinienii continuă să fie supuși unor confiscări masive de terenuri și privării de acces la resurse”, se arată în document.
Aceste constatări sunt în concordanță cu avizul consultativ emis de Curtea Internațională de Justiție în iulie 2024, care a declarat ocupația israeliană a teritoriului palestinian ca fiind ilegală și a semnalat preocupări legate de segregare rasială și apartheid în teritoriile ocupate. Deși Israelul respinge ferm astfel de acuzații, considerându-le parte a unei campanii de delegitimare, comunitatea internațională devine tot mai vocală.
Disputa dintre Saar și Kallas este doar cel mai recent episod al relațiilor tensionate dintre Israel și UE. De-a lungul anilor, Bruxelles-ul a criticat constant expansiunea coloniilor și politicile de ocupare, în timp ce Israelul acuză UE de părtinire pro-palestiniană. În acest caz, decizia Israelului de a rupe legăturile cu șefa diplomației UE reprezintă o escaladare fără precedent, care ar putea afecta cooperarea în domenii precum securitatea, comerțul și cercetarea.
Analiștii consideră că această mișcare este, în parte, o încercare a guvernului israelian de a-și consolida poziția internă și de a descuraja alte state sau organizații să adopte un limbaj similar. „Israelul se simte încolțit de valul de critici, iar reacția lui Saar este una de forță, menită să arate că nu acceptă nicio comparație cu apartheidul, indiferent de sursă”, explică specialistul în relații internaționale dr. Andrei Popescu. Pe de altă parte, Kallas pare să stea ferm pe poziție, semnalând că UE nu va ceda presiunilor și își va menține valorile.
De ce este important:
Această criză diplomatică nu este doar o dispută între doi oficiali. Ea reflectă o fractură tot mai adâncă între Israel și o mare parte a comunității internaționale, pe fondul unor acuzații solide de apartheid și încălcare a dreptului internațional. Faptul că șeful diplomației UE a fost comparat cu regimul sud-african arată că acest termen a intrat în vocabularul oficial – nu mai este doar o acuzație venită din partea unor ONG-uri sau state ostile. Pentru români, care au trăit sub un regim autoritar și cunosc bine gustul segregării și al discriminării, aceasta este o problemă de conștiință. De asemenea, relațiile României cu Israelul și cu UE sunt strânse, iar această dispută ne afectează indirect, prin politica externă comună. Dacă acuzațiile de apartheid se vor confirma la nivel juridic, statele membre UE, inclusiv România, vor fi obligate să își reconsidere relațiile bilaterale cu Israelul. Pe termen lung, aceasta ar putea duce la sancțiuni economice și la izolarea diplomatică a Israelului, cu consecințe grave pentru stabilitatea Orientului Mijlociu.
