Raportul, întocmit de reprezentanta specială a ONU pentru violența sexuală în conflicte, Pramila Patten, documentează aproape 10.000 de cazuri de violență sexuală legată de conflicte la nivel global în anul precedent – o creștere de peste două ori față de anul anterior. Printre noile intrări se numără Israelul și Rusia, alături de trei grupări armate non-statale care operează în Republica Democrată Congo.
În cazul Israelului, raportul menționează „informații credibile” privind violențe sexuale comise de forțele de securitate israeliene împotriva deținuților palestinieni în închisori și centre de detenție. De asemenea, se subliniază că inspectorilor ONU li s-a refuzat accesul în aceste facilități. „Am invitat reprezentantul ONU să vină în Israel pentru a verifica aceste acuzații ridicole. Au ales să nu vină”, a scris ambasadorul Israelului la ONU, Danny Danon, pe rețeaua X.
Patten a confirmat că a primit o invitație din partea Israelului, dar a vorbit și despre dezacorduri legate de sfera vizitei și problemele de acces și cooperare. Ea a precizat că vizita a fost suspendată din cauza războiului Israelului în Gaza. „Nu am primit nicio informație cu privire la măsurile luate de guvernul israelian pentru implementarea măsurilor preventive”, a declarat Patten într-o conferință de presă la sediul ONU din New York. „Am făcut mai multe solicitări în scris și, uneori, în cadrul întâlnirilor, pentru detalii despre pașii inițiali, inclusiv emiterea de ordine de comandă, informații privind accesul și măsuri de responsabilizare, dar nu am primit niciun răspuns pe fondul măsurilor preventive”, a adăugat ea.
Raportul din acest an afirmă că, în 2025, „Națiunile Unite au verificat multiple incidente de violență sexuală legată de conflicte, inclusiv ca formă de tortură, împotriva a 14 bărbați, șapte femei, nouă băieți și o fată din Fâșia Gaza și Cisiordania ocupată”. Violențele au inclus viol, inclusiv cu obiecte, viol în grup, tentativă de viol, violență fizică asupra organelor genitale, împușcături țintite asupra organelor genitale, atingerea sânilor și organelor genitale, percheziții corporale și cavitare fără justificare de securitate, nuditate forțată și amenințări cu violul. „Violul și violul în grup, în unele cazuri repetate, au fost comise împotriva a nouă victime, majoritatea palestinieni din Gaza”, se arată în raport, adăugând că autorii includ forțele armate și de securitate israeliene.
Agresiunile au avut loc în principal în timpul detenției și interogatoriilor în mai multe locații, inclusiv în tabere militare, la puncte de control și în timpul operațiunilor militare israeliene în Teritoriul Palestinian Ocupat. Supraviețuitorii includ jurnaliști și apărători ai drepturilor omului, iar în unele cazuri, încălcările au fost filmate sau fotografiate, inclusiv un caz de viol. Raportul adaugă că violența sexuală împotriva deținutelor a inclus în principal amenințări cu violul, nuditate forțată, atingeri nedorite și percheziții corporale umilitoare sau degradante fără justificare, în timp ce bărbații și băieții au fost vizați cu viol, tentativă de viol și violență asupra organelor genitale. Acest lucru a dus la cinci victime de sex masculin care au suferit sângerări rectale severe sau umflături timp de mai multe zile sau săptămâni.
Raportul ONU conține, de asemenea, descrieri cutremurătoare ale abuzurilor comise de armata rusă, după „constatări ale unor modele continue de violență sexuală documentate”. Misiunea ONU de monitorizare a drepturilor omului în Ucraina a verificat 310 cazuri de violență sexuală legată de conflicte comise de forțele armate și de securitate ruse. Cazurile includ viol, viol în grup, mutilare genitală, șocuri electrice și bătăi asupra organelor genitale, rănind 280 de bărbați, 26 de femei și patru fete.
Anexa raportului listează 77 de părți considerate responsabile pentru modele de violență sexuală legată de conflicte, inclusiv 62 de actori non-statali. Noile adăugiri includ trei grupări armate non-statale care operează în Republica Democrată Congo. A fi inclus pe listă nu atrage automat măsuri punitive specifice, cum ar fi sancțiuni, deși numirea publică și rușinea pot provoca daune semnificative de reputație pentru statele implicate, iar cele listate în mod repetat sunt excluse de la operațiunile de menținere a păcii ale ONU.
Patten a declarat că creșterea cazurilor de violență sexuală legată de conflicte verificate de Națiunile Unite marchează o tendință foarte îngrijorătoare, care este încă doar „vârful aisbergului”. „Acest număr poate fi atribuit faptului că trecem printr-o perioadă în care avem un număr record de conflicte extrem de violente și faptului că autorii se simt încurajați de un context de impunitate, în care această crimă este aproape fără costuri”, a spus ea.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Israelul a denunțat raportul ca fiind „ridicol” și „antisemit”, în timp ce Rusia l-a calificat drept „propagandă occidentală”. Organizațiile pentru drepturile omului, precum Amnesty International și Human Rights Watch, au salutat publicarea raportului și au cerut măsuri concrete împotriva tuturor părților implicate. „Acest raport este o confirmare a ceea ce știam de mult: violența sexuală este folosită sistematic ca armă de război”, a declarat un purtător de cuvânt al Amnesty International.
În contextul mai larg, raportul subliniază o criză globală a impunității. Deși ONU nu poate impune sancțiuni directe, includerea pe listă poate duce la izolare diplomatică și presiuni pentru anchete independente. Cu toate acestea, criticii susțin că mecanismele actuale sunt insuficiente pentru a descuraja astfel de crime. „Fără o voință politică reală a marilor puteri, aceste liste rămân simple exerciții de imagine”, a comentat un analist în relații internaționale.
De ce este important:
Acest raport al ONU scoate la lumină o realitate sumbră: violența sexuală rămâne o armă de război folosită sistematic, iar includerea unor state precum Israel și Rusia pe „lista neagră” arată că nici măcar marile puteri nu sunt scutite de responsabilitate. Deși nu impune sancțiuni imediate, publicarea acestor date creează presiune diplomatică și morală, forțând comunitatea internațională să ia atitudine. Pentru victime, este un pas spre recunoaștere și, poate, spre justiție. Pentru public, este un semnal de alarmă că impunitatea nu mai poate fi tolerată.
