JNIM, afiliată Al-Qaida, este una dintre cele mai puternice grupări armate din Sahel, activă în Mali, Burkina Faso și Niger. De cealaltă parte, tuaregii, un popor nomad berber, au luptat de decenii pentru autonomie sau independență în nordul Maliului, în regiunea numită Azawad. În trecut, cele două tabere au fost adesea în conflict: JNIM a atacat comunități tuarege, iar MNLA a colaborat cu forțele franceze și maliene împotriva jihadiștilor. Însă, după retragerea trupelor franceze și instabilitatea politică din Mali, alianțele s-au reconfigurat.
Potrivit unor surse locale, negocierile dintre JNIM și liderii tuaregi au început în urmă cu câteva luni, mediate de căpetenii locale și de comercianți de arme. Scopul declarat este de a „elibera teritoriile ocupate de forțele străine și de a instaura un sistem islamic de guvernare”. În realitate, însă, este vorba despre un pact de neagresiune și de cooperare militară împotriva inamicului comun: armata maliană și mercenarii Wagner, care au preluat rolul francezilor.
Această alianță are implicații majore. În primul rând, consolidează controlul JNIM asupra nordului Maliului, unde gruparea deținea deja baze în munții Ifoghas și în regiunea Timbuktu. Cu sprijinul tuaregilor, care cunosc perfect terenul și au rețele de contrabandă, JNIM poate extinde operațiunile spre sud și spre granițele cu Algeria și Mauritania. În al doilea rând, alianța slăbește poziția guvernului de la Bamako, care se baza pe diviziunile dintre grupări pentru a le controla. Acum, inamicii săi sunt uniți.
Reacțiile internaționale nu au întârziat. Franța, care și-a retras trupele din Mali în 2022, a avertizat că această alianță va duce la o escaladare a violențelor. Statele Unite, prin comandamentul AFRICOM, au declarat că monitorizează situația și că „orice colaborare cu teroriștii este inacceptabilă”. În schimb, Rusia, prin intermediul grupului Wagner, a rămas tăcută, deși este posibil să încerce să negocieze cu noii aliați pentru a-și proteja interesele miniere.
Pe teren, efectele sunt deja vizibile. În ultimele săptămâni, atacurile combinate ale JNIM și ale tuaregilor au vizat baze militare maliene în localitățile Kidal și Gao. De asemenea, au fost raportate blocaje rutiere și taxe ilegale impuse populației civile. Organizațiile umanitare avertizează că sute de mii de oameni ar putea fi strămutați dacă luptele se intensifică.
Pentru a înțelege această alianță, trebuie să privim contextul mai larg. Sahelul este o regiune vastă, săracă și prost guvernată, unde statul este aproape inexistent în zonele rurale. Jihadismul a găsit un teren fertil, iar grupări precum JNIM oferă servicii de bază – justiție, educație religioasă, securitate – în schimbul loialității. Tuaregii, la rândul lor, s-au simțit trădați de guvernul malian, care nu a respectat acordurile de pace din 2015. Astfel, pentru ei, alianța cu JNIM este o mișcare pragmatică, nu una ideologică.
Criticii spun însă că această colaborare este periculoasă. „Tuaregii își vând sufletul diavolului”, a declarat un fost lider al MNLA, care a preferat să rămână anonim. „JNIM nu va tolera nicio autonomie reală; vor impune sharia și vor elimina orice opoziție.” Într-adevăr, în zonele controlate de JNIM, au fost raportate execuții publice, interzicerea muzicii și închiderea școlilor laice.
Pe de altă parte, unii analiști consideră că această alianță ar putea fi temporară. „Interesele lor diverg pe termen lung”, explică dr. Fatoumata Diallo, expertă în securitate la Universitatea din Bamako. „JNIM vrea un califat islamic, iar tuaregii vor un stat laic sau autonom. În momentul în care inamicul comun dispare, se vor întoarce unii împotriva altora.”
Până atunci, însă, populația civilă este cea care suferă. Sate întregi sunt părăsite, iar accesul la ajutoare umanitare este blocat. Organizația Mondială a Sănătății a raportat o creștere a cazurilor de malnutriție și de boli prevenibile în zonele afectate de conflict.
În concluzie, alianța dintre JNIM și luptătorii tuaregi marchează un nou capitol în războiul din Sahel. Ea demonstrează că, în lipsa unor soluții politice reale, alianțele se fac și se desfac în funcție de supraviețuire. Pentru comunitatea internațională, aceasta este o provocare majoră: cum să abordeze o amenințare care devine tot mai coezivă, în timp ce statele locale sunt slabe și corupte? Răspunsul nu este simplu, dar un lucru este cert: fără o strategie care să abordeze cauzele profunde ale conflictului – sărăcia, marginalizarea și lipsa de perspective – violența va continua să se răspândească.
De ce este important:
Această alianță între JNIM și tuaregi nu este doar o simplă schimbare tactică pe câmpul de luptă; ea reprezintă o realiniere strategică majoră în Sahel, cu potențialul de a destabiliza și mai mult o regiune deja fragilă. Înțelegerea acestor dinamici este crucială pentru a anticipa evoluțiile viitoare în domeniul securității, al migrației și al terorismului internațional. De asemenea, subliniază eșecul abordărilor militare tradiționale și necesitatea unor soluții politice incluzive care să răspundă nemulțumirilor locale.
