Întâlnirea de la Casa Albă este precedată de discuții cu secretarul de stat american, Marco Rubio, care a subliniat că sprijinul pentru guvernul libanez este cea mai bună cale de a învinge Hezbollah. „Președintele Aoun se va putea întoarce în Liban și le va spune oamenilor că el este cel care obține rezultate pozitive pentru toți libanezii – creștini, sunniți, șiiți, beduini și druzi – nu Hezbollah, nu Iranul”, a declarat Rubio.
În centrul strategiei lui Aoun se află un cadru trilateral între Liban, Israel și SUA, care a fost respins vehement de Hezbollah. Acordul prevede crearea unor „zone-pilot” în sudul Libanului, unde armata libaneză (LAF) s-ar desfășura pe măsură ce Israelul se retrage, pentru a asigura absența Hezbollah și a permite reconstrucția. În schimb, Libanul recunoaște Israelul și se angajează să condiționeze retragerea acestuia de dezarmarea Hezbollah. Criticii spun că acest cadru abandonează suveranitatea libaneză, legitimează ocupația și face retragerea israeliană – un drept libanez afirmat de Carta ONU – dependentă de condițiile impuse de puterea ocupantă și de Washington.
De asemenea, acordul include o clauză prin care Libanul se angajează să nu urmărească responsabilitatea pentru abuzurile israeliene în instanțe internaționale sau la ONU. „Israelul și Libanul se angajează să ia măsuri de bună-credință care să demonstreze intenții pozitive, inclusiv încetarea tuturor acțiunilor ostile sau adverse în forumuri politice sau juridice internaționale”, se arată în document.
Coincident cu vizita lui Aoun, Departamentul de Stat american a anunțat stabilirea primelor zone-pilot în sudul Libanului. Cu toate acestea, prima zonă declarată luni nu va duce la nicio retragere israeliană, deoarece este situată în trei localități pe care Israelul nu le-a ocupat în timpul războiului. Oficialii israelieni au declarat deschis că scopul lor în Liban este de a șterge satele de frontieră, așa cum au făcut în mari părți din Gaza. „Era clar că satele șiite de pe linia de contact trebuiau să dispară”, a spus ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, luna trecută.
Trump a sprijinit în general Libanul, respingând atacul israelian asupra Beirutului din iunie și cerând retragerea forțelor israeliene. Rămâne însă neclar dacă va aplica presiunea necesară asupra premierului israelian Benjamin Netanyahu pentru a pune capăt ocupației. Relațiile dintre Liban și Israel nu au fost niciodată diplomatice, fiind definite de vărsare de sânge și invazii repetate. Hezbollah, înființat în 1982 cu ajutorul Iranului pentru a respinge forțele israeliene, susține că are legitimitate în lupta cu Israelul fără aprobarea Beirutului, invocând dreptul la autoapărare conform Cartei ONU.
Vizita lui Aoun este văzută ca o încercare de a echilibra interesele interne și presiunile externe. Pe de o parte, președintele libanez trebuie să convingă Washingtonul că poate controla situația și că sprijinul american va consolida statul libanez. Pe de altă parte, se confruntă cu opoziția internă, inclusiv din partea Hezbollah, care refuză să se dezarmeze și respinge cadrul trilateral. Criticii spun că guvernul libanez nu are pârghii reale de negociere și că se bazează prea mult pe bunăvoința lui Trump.
În plus, situația economică a Libanului este dezastruoasă, iar Aoun speră ca sprijinul american să deblocheze ajutoare internaționale. Armata libaneză, slăbită de criză, are nevoie de echipamente și finanțare pentru a putea prelua controlul în sud. Fără o retragere israeliană reală și fără dezarmarea Hezbollah, însă, orice acord riscă să rămână pe hârtie.
De ce este important:
Această întâlnire are implicații majore nu doar pentru Liban, ci pentru întregul Orient Mijlociu. Un eventual acord între SUA, Israel și Liban ar putea redefini echilibrul de putere în regiune, slăbind influența Iranului și a Hezbollah. În același timp, modul în care Trump va gestiona presiunile asupra Israelului va arăta dacă administrația americană este dispusă să sprijine suveranitatea libaneză sau doar să consolideze poziția Israelului. Pentru libanezi, aceasta este o șansă de a scăpa de ocupație și de a reconstrui țara, dar riscul de a fi prinși între interesele marilor puteri rămâne uriaș.
