Lmrabet, care locuia în Spania de mai mulți ani, a fost reținut duminică imediat după ce a aterizat în Maroc, într-o mișcare care a stârnit imediat valuri de indignare în rândul organizațiilor pentru drepturile omului și ale presei. Reporteri fără Frontiere (RSF) și Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ) au cerut public eliberarea sa, iar presiunile au dat roade. „Practic doar jurnalism. Nu mă implic în politică”, a declarat Lmrabet pentru RSF imediat după eliberare. „Faptul că fac jurnalism independent pare să deranjeze o mulțime de oameni.”
Arestarea sa nu este un incident izolat, ci face parte dintr-un tipar tot mai îngrijorător de reprimare a vocilor critice din Maroc. Activiștii avertizează că regimul de la Rabat intensifică o campanie de intimidare împotriva jurnaliștilor, artiștilor și dizidenților, mai ales după apariția, anul trecut, a mișcării de protest conduse de Generația Z. Tinerii marocani au ieșit în stradă cerând reforme în sănătate și educație, iar autoritățile au răspuns cu o mână de fier: sute de arestări, doi morți și o atmosferă de teamă generalizată.
Lmrabet nu este la prima confruntare cu justiția. În 2003, publicațiile sale săptămânale – „Demain Magazine” și versiunea în arabă „Doumane” – au fost interzise după ce fusese condamnat pentru insultarea regelui și alte acuzații similare. A primit atunci o pedeapsă de trei ani de închisoare, dar a fost eliberat în 2004 printr-o grațiere regală. Ulterior, între 2005 și 2015, i s-a interzis să mai practice jurnalismul în Maroc, după o condamnare pentru defăimare legată de comentarii despre persoanele strămutate din Sahara Occidentală – teritoriul controlat de Maroc, dar disputat cu Frontul Polisario, susținut de Algeria.
Cazul său readuce în prim-plan problema libertății presei într-o țară care se laudă cu stabilitate și reforme, dar unde jurnaliștii independenți plătesc adesea un preț greu. RSF a salutat eliberarea lui Lmrabet, dar a cerut autorităților să renunțe complet la acuzații. Rămâne neclar dacă jurnalistul poate părăsi acum țara sau dacă i se va permite să se întoarcă în Spania, unde își desfășoară activitatea.
În același timp, un alt caz șochează opinia publică: rapperul și regizorul Mehdi El Youbi, cunoscut pentru versurile sale politice și postările pe rețelele sociale, a fost dus miercuri în fața unei instanțe din Casablanca, fără a avea un avocat prezent din cauza grevei avocaților din Maroc. El Youbi fusese arestat luni seară, după ce i s-a interzis să se întoarcă în Franța, unde locuia din 2017. Prietenii și familia cred că arestarea sa este direct legată de conținutul său artistic și de criticile sale la adresa regimului.
„Nu putem trata această escaladare ca pe ceva obișnuit”, a declarat miercuri Asociația Muncitorilor Maghrebini din Franța. „Nu ne putem obișnui cu arestările. Nu putem considera represiunea o formă normală de guvernare.”
Aceste evenimente trasează o linie clară: Marocul, deși se prezintă ca un bastion al stabilității în regiune, pare să sufoce sistematic orice disidență. Jurnaliștii ca Lmrabet și artiștii ca El Youbi devin ținte ale unui sistem care nu tolerează critica. În timp ce comunitatea internațională urmărește cu îngrijorare, rămâne de văzut dacă presiunile externe vor fi suficiente pentru a opri această tendință.
De ce este important:
Arestarea și eliberarea lui Ali Lmrabet nu sunt doar o poveste despre un jurnalist curajos. Ele reflectă o luptă mai amplă pentru libertatea de exprimare într-o țară unde spațiul civic se îngustează rapid. În contextul protestelor Generației Z și al reprimării tot mai dure a criticilor, cazul Lmrabet devine un simbol al rezistenței jurnalismului independent. Dacă Marocul dorește să fie perceput ca o democrație modernă, trebuie să protejeze vocile care îl provoacă, nu să le înăbușe. Pentru cititorii din România și din întreaga lume, această poveste este un avertisment: libertatea presei nu este niciodată garantată și trebuie apărată constant.
