Keiko Fujimori, fiica fostului președinte Alberto Fujimori, aflat acum în închisoare pentru încălcări ale drepturilor omului, a promis în campania sa să „unească țara”, după ani de zile de instabilitate politică și economică. Ea a pledat pentru o linie dură împotriva criminalității, un subiect sensibil într-o țară unde violența și corupția au erodat încrederea publicului în instituții.
Alegerile au fost extrem de tensionate, iar Fujimori și Sanchez au ajuns în turul doi după ce au învins alți 33 de candidați în luna aprilie. Deși Fujimori a fost declarată învingătoare, procesul electoral a fost marcat de întârzieri și dispute legale. Observatorii internaționali au semnalat unele nereguli, dar au considerat că, în general, scrutinul a fost corect.
Contextul politic al Perului este unul fragil. Țara a avut cinci președinți în ultimii cinci ani, iar economia, deși stabilă în termeni macro, nu a reușit să reducă inegalitățile sociale. Fujimori moștenește o națiune divizată, cu o opoziție puternică și cu o populație care așteaptă soluții concrete la problemele zilnice: sănătate, educație, locuri de muncă și siguranță.
Keiko Fujimori nu este străină de controverse. Ea a fost investigată pentru presupusa implicare în spălare de bani în campaniile sale anterioare, dar a negat acuzațiile. De asemenea, figura tatălui său, Alberto Fujimori, rămâne una polarizantă: unii peruvieni îl consideră salvatorul țării de terorism și criză economică, în timp ce alții îl condamnă pentru abuzurile și crimele comise în timpul mandatului său (1990-2000).
Victoria lui Fujimori este văzută de analiști ca o continuare a tendințelor conservatoare din America Latină, unde mai multe țări s-au îndreptat spre dreapta după valul progresist al anilor 2000. Cu toate acestea, ea va trebui să guverneze fără o majoritate clară în Congres, ceea ce înseamnă că va fi nevoită să negocieze constant cu partidele de opoziție.
Pe plan internațional, Fujimori a promis să mențină relații bune cu Statele Unite și să atragă investiții străine. În același timp, ea a adoptat un ton critic față de regimurile autoritare din regiune, cum ar fi Venezuela și Nicaragua. Rămâne de văzut cum va echilibra aceste poziții cu nevoia de stabilitate internă.
În discursul său de victorie, Fujimori a făcut apel la reconciliere: „Nu vom guverna pentru unii sau pentru alții, ci pentru toți peruvienii. Este timpul să lăsăm deoparte diviziunile și să construim un viitor mai bun.” Cu toate acestea, scepticii subliniază că retorica sa dură împotriva infracțiunilor și a migrației ilegale riscă să adâncească polarizarea.
Provocările sunt uriașe. Peru se confruntă cu o criză a sistemului de sănătate, cu o economie care a încetinit după pandemie și cu o creștere a nemulțumirii sociale. Fujimori va trebui să demonstreze că poate guverna dincolo de numele pe care îl poartă și să-și construiască propria moștenire politică.
De ce este important:
Această victorie marchează un moment crucial pentru Peru și pentru America Latină. După ani de instabilitate politică, inclusiv demiteri și dizolvări ale Congresului, alegerea unei figuri controversate precum Keiko Fujimori ar putea fie să stabilizeze țara, fie să adâncească fisurile sociale. De asemenea, rezultatul reflectă tendințele globale de polarizare și ascensiunea discursurilor populiste de dreapta. Pentru România și Europa, este un semnal că democrațiile fragile pot fi ușor capturate de elite politice cu trecut controversat, iar lecțiile din Peru sunt relevante pentru orice societate care se confruntă cu corupția și neîncrederea în instituții.
