Printre vocile critice se numără și Catherine West, deputată laburistă de pe băncile din spate, care a îndemnat miniștrii cabinetului să „acționeze rapid” pentru a-l înlocui pe Starmer. West a declarat că intenționează să trimită luni dimineața un e-mail colegilor pentru a strânge sprijinul necesar, dacă nimeni altcineva nu se va oferi voluntar. Peste 30 de deputați laburiști au cerut public demisia premierului, inclusiv fostul său aliat Josh Simons, care a scris în The Times că Starmer „a pierdut țara”.
Alegerile locale au fost un adevărat șoc pentru laburiști. În Anglia, partidul a pierdut aproape 1.500 de locuri de consilieri, în principal în favoarea Reform UK și a Verzilor. În Țara Galilor, prima ministru Eluned Morgan și-a pierdut propriul loc, punând capăt celor 27 de ani de guvernare laburistă în această regiune. În Scoția, Partidul Național Scoțian (SNP) și-a menținut poziția, iar laburiștii au terminat pe locul doi. Aceste rezultate au fost interpretate ca un semnal clar că electoratul este nemulțumit de direcția în care merge guvernul Starmer.
Cu toate acestea, există și voci care îl susțin pe premier. Secretara pentru Educație, Bridget Phillipson, a declarat pentru Sky News că nu crede că „o competiție pentru conducere și toate problemele pe care le-ar aduce este soluția”. Starmer urmează să susțină un discurs luni, iar miercuri va avea loc discursul regelui, în care premierul va încerca să convingă publicul și partidul de capacitatea sa de a conduce. Potrivit agenției Reuters, el va argumenta că guvernul său va fi „definit de reconstruirea relațiilor și de plasarea Marii Britanii în centrul Europei”.
Într-un editorial publicat vineri în The Guardian, Starmer și-a asumat responsabilitatea pentru rezultate, recunoscând că Partidul Laburist „nu a reușit să mențină încrederea publicului că facem suficient” pentru a aduce schimbarea. El a subliniat că, deși este important să răspundă mesajului transmis de alegători, „asta nu înseamnă să ne îndreptăm nici spre dreapta, nici spre stânga”. Sâmbătă, Starmer l-a numit pe fostul premier Gordon Brown și pe fosta lideră adjunctă a laburiștilor, baroneasa Harman, în funcții cheie guvernamentale, într-o mișcare considerată o încercare de a-și consolida sprijinul.
O competiție pentru conducerea partidului necesită susținerea a 81 de deputați laburiști. Printre posibilii contestatari se numără ministrul Sănătății, Wes Streeting, fosta viceprim-ministră Angela Rayner și primarul Greater Manchester, Andy Burnham. Guvernul lui Starmer este la putere din 2024, când a pus capăt celor 14 ani de guvernare conservatoare printr-o victorie zdrobitoare. Popularitatea sa a scăzut de atunci, contribuind la aceasta decizia de a tăia alocația de iarnă pentru combustibil în plină criză a costului vieții, precum și scandalul legat de legăturile ambasadorului american Peter Mendelson cu infractorul sexual Jeffrey Epstein.
În acest timp, sprijinul pentru Reform UK, partidul de dreapta condus de Nigel Farage, a crescut semnificativ, la fel și cel pentru Partidul Verde, sub conducerea progresistului Zack Polanski, care a fost vocal în criticile sale la adresa războiului genocid al Israelului în Gaza. Aceste evoluții indică o polarizare tot mai mare a scenei politice britanice, iar viitorul lui Starmer ca lider al laburiștilor este incert.
De ce este important:
Această criză politică din Marea Britanie are implicații majore nu doar pentru viitorul Partidului Laburist, ci și pentru direcția în care se îndreaptă țara. O eventuală schimbare a conducerii ar putea redefini prioritățile guvernamentale, de la politica externă (inclusiv relațiile cu Europa și poziția față de conflictul din Gaza) la măsurile economice și sociale interne. De asemenea, ascensiunea partidelor de extremă dreapta și a Verzilor arată o nemulțumire profundă a electoratului față de partidele tradiționale, ceea ce ar putea remodela peisajul politic britanic pentru anii următori.
