Krillul antarctic (Euphausia superba) este un crustaceu asemănător unui crevete, care măsoară de obicei între 3 și 5 centimetri. Deși pare neînsemnat, rolul său în lanțul trofic este absolut vital. „Majoritatea animalelor din Antarctica se hrănesc cu krill”, explică Kim Bernard, oceanograf biolog la Universitatea de Stat din Oregon și explorator National Geographic. „Iar dacă nu se hrănesc direct cu krill, se hrănesc cu altceva care, la rândul său, se hrănește cu krill. Deci sunt absolut fundamentale pentru funcționarea și sănătatea acestui ecosistem.” Pinguinii, fociile și balenele depind în mod direct de aceste crustacee pentru supraviețuire. În plus, krillul reciclează nutrienții esențiali care permit creșterea fitoplanctonului, algele microscopice care stau la baza producției primare din ocean.
Importanța krillului nu se oprește însă la rolul ecologic. Aceste creaturi sunt pescuite în cantități industriale pentru a produce furaje pentru acvacultură și suplimente alimentare bogate în acizi grași omega-3. În contextul schimbărilor climatice, însă, habitatul lor tradițional din Oceanul Antarctic se transformă rapid. „Este una dintre zonele cu cea mai rapidă încălzire de pe planetă”, subliniază Bernard. „Iar acest lucru are efecte în cascadă asupra întregii rețele trofice și afectează populațiile de krill.”
Descoperirea a avut loc la sfârșitul anului 2024, în timpul expediției National Geographic și Rolex Perpetual Planet Southern Ocean Expedition, desfășurată în colaborare cu Schmidt Ocean Institute. Bernard se afla la bordul navei de cercetare, în Strâmtoarea Bransfield, lângă Peninsula Antarctică. Un coleg, ecologul bentonic Andrew Thurber de la UCLA, folosea un vehicul operat de la distanță pentru a studia și filma un izvor hidrotermal situat într-un șanț subacvatic, la aproximativ 3.600 de picioare (aproximativ 1.100 de metri) sub suprafață. Imaginea era spectaculoasă: „apă extrem de fierbinte care vine din adâncul scoarței terestre, aducând cu ea metale, sulfuri și tot felul de alte substanțe chimice care formează aproape un turn”, descrie Bernard.
În timp ce își lua o pauză de ceai în sala de mese a navei, Bernard urmărea pe marile ecrane transmisia în direct de la adâncime. Deodată, în colțul ecranului, a observat o mișcare. Era, fără îndoială, un krill. „Este ca un balet subacvatic”, spune ea, descriind mișcările de piruetă ale crustaceului. „Am aruncat ceaiul în aer și am fugit în sala de control țipând: «Sunt krill, sunt krill!»” Până atunci, nimeni nu mai observase krill la un izvor hidrotermal. Echipa de cercetare, care planificase să preleveze probe de geologie și microbiologie, i-a oferit lui Bernard 15 minute prețioase pentru a încerca să captureze câteva exemplare. Folosind un „sampler de aspirație”, un fel de aspirator subacvatic, au reușit să prindă patru krill, toate femele reproductive, „foarte încărcate cu ouă, gata să le elibereze în orice moment”.
Această descoperire contrazice toate așteptările științifice. Cercetătorii presupuseseră că femelele de krill își eliberează ouăle în apropierea suprafeței, deasupra apelor adânci, dar nu observaseră niciodată acest comportament. Bernard s-a trezit astfel în fața unei întrebări fundamentale: „De ce naiba sunt acolo jos?”, se întreabă ea. „Am vrut să înțeleg ce anume obțin de la acel loc.” Este nevoie de multă energie pentru ca un krill minuscul să coboare la asemenea adâncimi. În plus, aceste creaturi sunt expuse la metale grele potențial toxice, precum cadmiul, bariul și plumbul. Prin urmare, orice îi atrage la izvorul hidrotermal trebuie să fie cu adevărat valoros.
Pentru a elucida misterul, Bernard a adus krillul la suprafață și a comparat conținutul stomacului lor cu cel al altor krill colectați din alte zone ale fundului mării, în ape mai puțin adânci, fără izvoare hidrotermale. Cele patru femele se hrăniseră clar cu microorganisme care trăiesc acolo, la adâncime. O astfel de sursă de hrană este disponibilă pe tot parcursul anului, spre deosebire de fitoplanctonul sezonier, care depinde de lumina soarelui și de fotosinteză. „Restul țesutului de krill l-am uscat și l-am cărat literalmente în rucsacul meu în drum spre casă”, povestește Bernard. „Nu am vrut să-l las din ochi, pentru că era extrem de important.” Analiza țesutului a relevat că krillul acumulase niveluri mai ridicate de metale eliberate de izvor, precum manganul. „Manganul este un nutrient important pentru dezvoltarea embrionară a crustaceelor”, explică Bernard. „Și este foarte rar în apele de suprafață.”
Această descoperire sugerează că izvoarele hidrotermale ar putea juca un rol crucial în ciclul de viață al krillului antarctic, oferind o sursă de hrană stabilă și nutrienți esențiali pentru reproducere. În contextul încălzirii rapide a Antarcticii, înțelegerea acestor habitate neașteptate devine vitală pentru protejarea acestor crustacee fundamentale. „Este esențial să ne concentrăm eforturile pe înțelegerea rolului mediului de adâncime pentru krillul reproductiv”, subliniază Bernard. Dacă populațiile de krill sunt amenințate de schimbările climatice, întregul ecosistem antarctic ar putea suferi consecințe devastatoare.
De ce este important:
Această descoperire redefinește înțelegerea noastră despre krillul antarctic și despre adaptabilitatea sa la medii extreme. Izvoarele hidrotermale ar putea reprezenta un refugiu crucial pentru reproducerea acestor crustacee, mai ales pe fondul încălzirii accelerate a apelor de suprafață. Protejarea acestor habitate de adâncime devine astfel o prioritate pentru conservarea întregului ecosistem antarctic, de care depind nenumărate specii, inclusiv pinguinii, fociile și balenele. În plus, studiul subliniază importanța explorării oceanelor și a descoperirilor neașteptate care pot schimba paradigme științifice și pot ghida politicile de mediu într-o eră a schimbărilor climatice accelerate.
