În dimineața zilei de 18 mai, în timp ce doi adolescenți înarmați încercau să pătrundă cu forța în Centrul Islamic din San Diego, un singur om s-a aflat între ei și haos. Amin Abdullah, una dintre cele trei persoane care au murit din cauza gloanțelor atacatorilor, era agent de securitate la cea mai mare moschee din comitatul San Diego. Comisarul de poliție al orașului l-a descris ulterior drept un erou, ale cărui acțiuni de a încerca să oprească atacatorii au salvat probabil multe vieți, inclusiv ale copiilor. „Este corect să spunem că acțiunile sale au fost eroice”, a declarat șeful poliției din San Diego, Scott Wahl, într-o conferință de presă. „Fără îndoială, a salvat vieți astăzi.”
Nu sunt surprins. Pentru că l-am cunoscut pe Amin – ca pe un coleg, un om care voia să îi protejeze pe ceilalți și ca pe cineva care m-a făcut să zâmbesc într-una dintre cele mai dificile zile ale vieții mele.
În decembrie anul trecut, cu o mie de gânduri în minte, am mers la Centrul Islamic din San Diego pentru a participa la rugăciunile de înmormântare ale tatălui meu. Familia mea a emigrat în SUA din India în 1995. Am fost educat în SUA, am lucrat aici și sunt tatăl unei fiice născute în America. Îngropându-mi tatăl în acest pământ în acea zi, îmi legam trecutul, prezentul și viitorul de țara în care am petrecut cea mai mare parte a vieții mele.
Fiind musulman, am avut și un loc în primul rând pentru a asista la creșterea musulmanilor în SUA – social, cultural, economic și politic. De asemenea, am văzut creșterea retoricii anti-musulmane și a violenței în SUA încă din anii 1990.
Nu mai fusesem de câțiva ani la Centrul Islamic din San Diego, cea mai mare moschee din comitatul San Diego. Am observat că nu s-au schimbat prea multe în clădirea în sine. Un minaret frumos și o cupolă, o abordare modernă a arhitecturii islamice tradiționale, clar vizibile de pe autostradă, anunțau prezența musulmanilor. Ceea ce era ciudat, însă, era prezența unui agent de securitate puternic înarmat la ușă. Era ceva nou, m-am gândit. Chiar și cu toate mesajele de ură din căsuțele vocale ale diferitelor moschei pe care le frecventam în zona San Diego, nu am crezut niciodată că suntem în pericol. „Chiar avem nevoie de acest nivel înalt de securitate?” m-am întrebat.
Fața agentului de securitate mi s-a părut cunoscută. Apoi, pe măsură ce mă apropiam, agentul a strigat „KASHIF BHAI!!!” și atunci am văzut zâmbetul larg și familiar al lui Amin. Obișnuiam să lucrăm împreună când lucram la un cabinet stomatologic. Eram managerul lui, iar el nu era foarte bun la slujba lui dentară. Dar este greu să concediezi pe cineva care te salută întotdeauna călduros cu un zâmbet larg. Așa că a continuat să lucreze. Era mereu fascinat de bărbații în uniformă. Fugea din cabinetul stomatologic imediat ce auzea sirena mașinilor de poliție care treceau în viteză.
Mi-am terminat educația și m-am mutat din San Diego pentru a urma o carieră în biotehnologie, în timp ce părinții și frații mei au rămas acolo. M-am întors de mai multe ori, dar nu l-am întâlnit pe Amin până în acea zi. A fost o încântare să-l văd împlinindu-și visul de-o viață de a fi ofițer de securitate. În acea zi dificilă în care urma să-l îngrop pe tatăl meu, am râs și am făcut un scurt schimb de noutăți despre viețile noastre. Probabil că nu-l mai văzusem de 20 de ani. Aceea avea să fie ultima noastră întâlnire.
Ieri, a fost martirizat apărând moscheea. Amin, care înseamnă „demn de încredere”, și-a onorat numele și a murit făcând ceea ce iubea. Amin s-a născut musulman dintr-o mamă afro-americană. Era la fel de american pe cât poți fi. Și era la fel de musulman pe cât poți fi.
De ce este important:
Povestea lui Amin Abdullah nu este doar una despre eroism individual, ci și despre lupta continuă a comunității musulmane din America împotriva urii și violenței. Într-o perioadă în care islamofobia este în creștere, iar atacurile asupra locurilor de cult devin tot mai frecvente, gestul său de a-și da viața pentru a-i proteja pe ceilalți reamintește că adevărata forță a unei comunități constă în solidaritate și sacrificiu. Amin a demonstrat că apartenența la o credință și la o națiune nu sunt în conflict, ci se pot îmbina într-un act de curaj care transcende granițele. Această întâmplare subliniază nevoia urgentă de a combate discursul instigator la ură și de a proteja diversitatea religioasă, nu doar în Statele Unite, ci în întreaga lume.
