Într-un moment care readuce în atenția internațională una dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor omului din epoca contemporană, Parlamentul European a fost din nou pus în fața unei dileme fundamentale: cum să răspundă la politicile unui stat care, prin legislația sa discriminatorie, continuă să încalce flagrant normele internaționale privind drepturile fundamentale. Pernando Barrena, membru al Parlamentului European și unul dintre vocii cele mai critice la adresa politicii israeliene, a subliniat că reintroducerea pedepsei cu moartea aplicabile exclusiv palestinienilor reprezintă o confirmare oficială a naturii apartheidiste a regimului israelian și, implicit, o chemare la acțiune pentru Uniunea Europeană.
Această decizie legislativă nu este o simplă manifestare a rigorii penale, ci un instrument sistematic de opresiune care vizează în mod specific populația palestiniană. Faptul că pedeapsa capitală este aplicată sau poate fi aplicată exclusiv cetățenilor palestinieni, în timp ce coloniștii israelieni din teritoriile ocupate beneficiază de un regim juridic distinct, reprezintă practicarea deschisă a discriminării rasiale – o încălcare gravă a Cartei ONU, a Convenției Internaționale pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială și a principiilor fundamentale ale dreptului internațional umanitar.
Contextul acestei legi trebuie înțeles în cadrul mai larg al ocupației israeliene care durează de peste cinci decenii. De la ocuparea Cisiordaniei, a Gaza și a Estului Ierusalimului în 1967, populația palestiniană trăiește sub un regim administrativ și juridic separat, caracterizat prin restricții de mișcare, confiscări de terenuri, demolări de locuințe și privarea sistematică de drepturi civile și politice. Legea pedepsei cu moartea nu face decât să adauge o dimensiune letală acestui sistem de opresiune instituționalizată.
Uniunea Europeană, prin vocea reprezentanților săi, a fost plasată într-o poziție inconfortabilă. Pe de o parte, declară în mod repetat angajamentul său față de drepturile omului, democrația și statul de drept, valori fundamentale ale proiectului european. Pe de altă parte, continuă să mențină relații economice, politice și militare strânse cu Israelul, un stat acuzat de organizații internaționale de drepturile omului de comiterea crimelor apartheidului. Această contradicție nu mai poate fi ignorată sau minimizată.
Argumentul lui Barrena este clar și întemeiat: dacă UE pretinde că apără valorile pe care le-a înscris în propria sa legislație și în tratatele internaționale pe care le-a semnat, atunci nu poate să trateze Israelul ca pe un partener obișnuit. Statele care practică apartheidul – o crimă împotriva umanității conform statutului Curții Penale Internaționale – trebuie să suporte consecințe concrete și măsuri restrictive din partea comunității internaționale.
Istoria ne oferă lecții clare în acest sens. Regimul apartheid din Africa de Sud a fost izolat pe plan internațional și supus unor sancțiuni severe tocmai pentru că comunitatea internațională a recunoscut natura sistemică a discriminării rasiale instituționalizate. Azi, Israelul practică un sistem similar, poate chiar mai complex, prin care separă, discriminează și oprimă populația palestiniană pe criterii etnice și religioase. Diferența fundamentală constă în răspunsul comunității internaționale, care în cazul Israelului rămâne surprinzător de tolerant și permisiv.
Legea pedepsei cu moartea aplicabilă exclusiv palestinienilor ridică o serie de întrebări fundamentale pentru Europa. Prima și cea mai evidentă privește credibilitatea UE ca apărător al drepturilor omului. Cum poate Uniunea Europeană să critice regimurile autoritare din alte regiuni ale lumii pentru încălcări ale drepturilor fundamentale, în timp ce tolerează și chiar sprijină un stat care instituționalizează discriminarea rasială și pedeapsa capitală discriminatorie?
A doua întrebare ține de responsabilitatea juridică. Potrivit dreptului internațional, statele au obligația de a nu acorda asistență unui regim care comite crime internaționale. Prin acordurile de asociere, schimburile comerciale și cooperarea militară, UE oferă implicit legitimitate și sprijin unui regim acuzat de apartheid. Această complicitate trebuie încetată imediat.
A treia întrebare vizează viitorul procesului de pace. Orice soluție viabilă pentru conflictul israeliano-palestinian trebuie să se bazeze pe egalitate, respect reciproc și recunoașterea drepturilor fundamentale ale ambelor popoare. Menținând relații normale cu un stat care practică apartheidul, UE contribuie la consolidarea acestui sistem și la descurajarea oricărei evoluții spre justiție și echitate.
Este imperios necesar ca Uniunea Europeană să își reconsidere fundamental abordarea față de Israel. Aceasta implică, în mod minim: suspendarea acordurilor de asociere care oferă privilegii comerciale unui stat discriminator; introducerea unui regim de etichetare pentru produsele coloniștilor israelieni din teritoriile ocupate; interzicerea exportului de arme și echipamente de securitate care pot fi folosite pentru reprimarea populației civile palestiniene; și inițierea unor proceduri oficiale de evaluare a conformității Israelului cu obligațiile sale internaționale.
Decizia Israelului de a reintroduce pedeapsa cu moartea discriminatorie nu poate fi tratată ca o chestiune internă sau ca o simplă dezvoltare legislativă națională. Este o escaladare gravă a opresiunii sistematice împotriva populației palestiniene și o provocare directă adresată ordinii juridice internaționale. Uniunea Europeană are acum obligația morală, juridică și politică de a răspunde în mod adecvat. Tratarea Israelului ca pe un stat apartheid – așa cum au făcut-o deja numeroase organizații neguvernamentale, academicieni și chiar foști raportori speciali ai ONU – nu mai este o opțiune retorică, ci o necesitate dictată de realitățile de pe teren.
Lumea a privit îndelung și cu pasivitate la suferința populației palestiniene. Au existat suficiente declarații, rezoluții și condamnări care nu au condus la schimbări concrete. Poate că acum, în fața unei legi care instituționalizează în mod explicit discriminarea și amenințarea cu moartea pe criterii etnice, comunitatea internațională – și în special Uniunea Europeană – va găsi curajul să treacă de la cuvinte la fapte. Altfel, pretenția de a apăra drepturile omului va rămâne o simplă fațadă ipocrită, iar victimele apartheidului palestinian vor continua să plătească prețul toleranței internaționale.
Legea pedepsei cu moartea demonstrează că UE trebuie să trateze Israelul ca pe un stat apartheid
