Liban: Familii se întorc în casele transformate în ruine de Israel în așa-numitele „zone pilot”
În sudul Libanului, sute de familii care fugiseră de bombardamentele israeliene încearcă acum să se întoarcă acasă. Ceea ce găsesc însă este un peisaj de groază: case bulldozerizate, străzi pline de moloz și o tăcere apăsătoare, întreruptă doar de zgomotul elicopterelor israeliene care încă patrulează zona. Armata libaneză a acuzat Israelul că a demolat intenționat locuințe și a împiedicat eforturile de a escorta civilii înapoi în așa-numitele „zone pilot” – un termen militar care desemnează teritoriile unde armata israeliană a efectuat operațiuni de „curățare” înainte de a permite accesul limitat.
Distrugerea sistematică a satelor de frontieră
Zawtar al Gharbiya, un sat cu o populație preponderent șiiță, este unul dintre cele mai afectate. Aici, familii întregi s-au întors doar pentru a-și găsi casele transformate în grămezi de beton și fier. „Nu mai am nimic. Tot ce am construit în 30 de ani a fost șters de pe fața pământului”, spune Abu Hassan, un bărbat de 60 de ani care stă în fața a ceea ce odată era casa lui. „Am venit cu speranța că poate mai găsesc ceva, dar nu e decât praf.”
Imaginile surprinse de jurnaliști arată buldozere israeliene care încă operează în apropiere, iar armata libaneză susține că forțele israeliene nu permit accesul în anumite sectoare, sub pretextul că ar fi „nesigure”. De fapt, aceste zone au fost declarate „pilot” de către Israel – un concept controversat care permite armatei israeliene să controleze strict cine și când poate intra, în timp ce continuă să demoleze infrastructura civilă.
„Zone pilot” sau zone de pedeapsă colectivă?
Termenul „zone pilot” a fost folosit de Israel pentru a descrie o bandă de teritoriu de-a lungul graniței cu Libanul, unde armata israeliană a efectuat operațiuni de „dezarmare” a Hezbollah. În realitate, aceste operațiuni s-au soldat cu distrugerea a sute de case, școli și moschei. Organizațiile pentru drepturile omului au denunțat aceste acțiuni drept încălcări ale dreptului internațional umanitar, care interzice distrugerea proprietății civile, cu excepția cazurilor de necesitate militară strictă.
„Nu există nicio justificare militară pentru a bulldozera un sat întreg”, spune Rana Khalil, analistă la Human Rights Watch. „Ceea ce vedem în sudul Libanului este o formă de pedeapsă colectivă, interzisă de Convențiile de la Geneva. Civilii sunt forțați să plătească pentru acțiunile Hezbollah.”
Eforturile armatei libaneze, blocate de Israel
Armata libaneză, care încearcă să își reafirme controlul asupra teritoriului după încetarea focului din 2021, a trimis convoaie pentru a escorta civilii înapoi. Însă, potrivit unor surse militare, forțele israeliene au blocat drumurile și au refuzat să permită accesul în mai multe sate. „Am încercat să ajungem în Zawtar al Gharbiya de trei ori. De fiecare dată, am fost întâmpinați de focuri de avertizare și de amenințări că vom fi atacați dacă înaintăm”, declară un ofițer libanez care a dorit să rămână anonim.
Situația este cu atât mai tensionată cu cât Hezbollah, mișcarea armată și politică libaneză, a amenințat că va riposta dacă Israelul continuă să ocupe teritoriul libanez. Deși un armistițiu fragil este în vigoare, incidentele de la frontieră sunt frecvente. În ultimele săptămâni, au fost raportate schimburi de focuri între cele două părți, iar ONU a cerut reținere.
Povestea unei comunități sfâșiate
Pentru locuitorii din Zawtar al Gharbiya, întoarcerea acasă este mai mult decât o simplă reîntoarcere fizică. Este o încercare de a-și reconstrui viețile, identitățile și comunitățile. „Am crescut aici, am copilărit pe aceste străzi. Acum nu mai recunosc nimic”, spune Fatima, o tânără mamă care își ține copilul în brațe, în timp ce privește ruinele școlii unde a învățat.
Mulți dintre cei care s-au întors au găsit doar câteva obiecte personale – fotografii, haine, jucării – pe care le-au scos din dărâmături. Alții nu au găsit nimic. „Am pierdut totul. Nu știu cum vom supraviețui”, spune un bărbat în vârstă, care stă pe o piatră lângă ceea ce a fost cândva magazinul său.
Reacții internaționale și perspective
Comunitatea internațională a reacționat cu prudență. Statele Unite, principalul aliat al Israelului, au cerut „reținere” și „respectarea dreptului internațional”, dar nu au condamnat explicit acțiunile israeliene. Uniunea Europeană a cerut o anchetă independentă, iar ONU a avertizat că distrugerea caselor civile ar putea constitui o crimă de război.
În Liban, însă, furia crește. „Nu mai avem încredere în nimeni. Nici în armata noastră, nici în ONU, nici în marile puteri”, spune un locuitor. „Singurii care ne-au ajutat până acum sunt vecinii și rudele. Restul lumii ne privește de la distanță.”
Ce urmează?
În timp ce negocierile pentru o pace durabilă par să fie în impas, familiile din sudul Libanului se confruntă cu o realitate sumbră: iarna se apropie, iar mulți nu au adăpost, apă sau electricitate. Organizațiile umanitare, precum Crucea Roșie, încearcă să distribuie ajutoare, dar accesul este limitat de restricțiile impuse de Israel.
„Nu putem vorbi de reconstrucție atâta timp cât războiul continuă”, spune un oficial libanez. „Avem nevoie de o încetare a focului reală, de retragerea trupelor israeliene și de despăgubiri pentru distrugeri. Altfel, aceste comunități vor dispărea.”
De ce este important:
Această situație ilustrează modul în care conflictele armate moderne lovesc direct populația civilă, transformând sate întregi în zone de război. Distrugerea sistematică a locuințelor și infrastructurii civile nu este doar o tragedie umanitară, ci și o posibilă încălcare a dreptului internațional. În plus, blocarea accesului umanitar și a eforturilor de reconstrucție agravează criza și alimentează ciclul violenței. Înțelegerea acestor dinamici este esențială pentru a putea susține soluții diplomatice și pentru a preveni noi atrocități.
