Israelul luptă împotriva grupării libaneze Hezbollah, pe care insistă să o dezarmeze înainte de o retragere completă israeliană. Al Jazeera a vorbit cu oameni din Froun și Ghandouriyeh, sate vecine din sudul Libanului, unde locuitorii au început să se întoarcă luni, după ce bombardamentele israeliene i-au forțat să fugă. SUA au spus că Froun este unul dintre cele trei sate incluse în prima fază a planului zonei pilot, în timp ce Ghandouriyeh se crede că face parte din a doua fază.
Cu toate acestea, unii localnici au pus la îndoială includerea satelor lor în plan, spunând că nu au fost niciodată ocupate de forțele israeliene. Pentru ei, includerea satelor lor este o dovadă că Israelul, de fapt, nu renunță la nimic, în ciuda acordului-cadru, și poate rămâne în zonele pe care le-a ocupat. Surse de securitate libaneze confirmă această narațiune, spunând Al Jazeerei că cele două sate nu au fost ocupate de forțele israeliene.
Amplasate pe dealuri care domină mai multe orașe ocupate de Israel în districtele Nabatieh și Marjayoun, cele două sate se confruntă cu orașul Zawtar el-Gharbiya, care face și el parte din prima fază a planului. Drumul care leagă Ghandouriyeh și Froun este plin de pericole: porțiunile care dau spre valea Hujeir sunt sub foc israelian continuu, iar forțele israeliene de ocupație staționate în Odaisseh al-Qusayr, Qantara, Alma ash-Shaab și alte locuri pot monitoriza pe oricine trece.
Totuși, multe familii nu au așteptat rezultatul acordului-cadru și au început să se întoarcă treptat. Printre ele se numără familia lui Abu Ali Miqdad, care deține utilaje grele ce le-au permis să înceapă curățarea molozului unei clădiri pe care o dețin – care conține apartamente rezidențiale și depozite la intrarea în Froun – în încercarea de a salva materialele rămase. Abu Ali a fondat afacerea de familie cu decenii în urmă, înainte ca fiii și nepoții să i se alăture. După ore de muncă, au reușit să scoată anvelope, butoaie de ulei și piese de schimb din dărâmături.
Bunicul nu arată prea mult optimism în privința situației actuale, dar spune că s-a săturat de strămutarea constantă. Privindu-și nepoții cum târăsc un butoi de ulei din moloz, spune că va continua „să curețe molozul și să reconstruiască, chiar și sub bombardamente”. Spune că prezența armatei libaneze și a patrulelor ONU de menținere a păcii îi aduce o oarecare alinare, în ciuda circumstanțelor.
Peste drum de casa dărâmată, o casă a supraviețuit distrugerii. Pe pragul ei stă o femeie de 70 de ani, îmbrăcată în haine tradiționale libaneze de sud, cu nepotul ei lângă ea, purtând un tricou al echipei naționale de fotbal a Spaniei. Trupele spaniole patrulau în zona din fața Frounului ca parte a forței de menținere a păcii a Națiunilor Unite (UNIFIL) desfășurată la sud de râul Litani, deși misiunea lor se va încheia la sfârșitul anului, conform unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU.
În ciuda distrugerii din jurul ei, Sumaya Haidar spune că este ușurată să fie acasă, stând lângă nepotul ei – chiar dacă nu există apă, electricitate sau servicii telefonice. Ca toți ceilalți din Froun, este îngrijorată de soarta orașului. Îngrijorarea Sumayei provine și din strămutarea continuă a familiilor copiilor ei în diferite orașe, lăsându-i fără stabilitate. „Ne punem încrederea în Dumnezeu”, spune Sumaya. „Stăm aici, nu ne este frică și vom rămâne. Uitați-vă la acești oameni – trăiesc în școli după ce și-au pierdut casele, iar copiii mei sunt și ei împrăștiați.”
Între timp, patrulele armatei libaneze sunt vizibile de trei zile în zona Ghandouriyeh, soldații din Regimentul 5 de Intervenție stând la intrarea de sud a satului. Ghandouriyeh a suferit distrugeri și mai mari decât Froun: 250 din cele 260 de case sunt complet sau parțial distruse, potrivit șefului consiliului municipal, Mohammed Nader. Alături de câțiva membri ai consiliului, el a instalat scaune deteriorate sub umbra unui copac pentru întâlnirile lor zilnice.
Nader, care locuia în Paraguay, dar s-a întors să servească micul său oraș natal, devine vizibil furios când este întrebat dacă satul ar putea fi inclus în a doua fază a zonelor pilot. Arătând spre poziția israeliană la doar câțiva kilometri distanță, respinge ideea categoric, spunând că Israelul vrea „să ne vândă nouă și statului coji de nucă goale, numindu-le zonă pilot, când nici măcar nu au intrat vreodată în ea”.
Armata a acordat Al Jazeerei permisiunea de a filma pozițiile sale în Ghandouriyeh și Froun de două ori, pentru a-și afirma controlul asupra zonei și desemnarea acesteia ca zonă sub supraveghere militară. Patrulele armatei au fost văzute deplasându-se repetat de-a lungul liniei care merge de la Kfar Dounine la Froun prin Ghandouriyeh, iar un punct de control a fost observat unde militarii verificau vehiculele și actele de identitate ale rezidenților.
„Extinderea autorității statului” se așteaptă să fie pe ordinea de zi când președintele libanez Joseph Aoun se va întâlni cu președintele american Donald Trump la Washington, marți. Pentru guvernul libanez, prezența sa în Froun și Ghandouriyeh este o dovadă a acelei autorități de stat, chiar dacă Hezbollah continuă să insiste că armele sale sunt necesare pentru a face față Israelului dacă armata libaneză nu este dispusă să o facă.
De ce este important:
Acest articol evidențiază complexitatea acordurilor de încetare a focului și a retragerii israeliene din Liban, arătând cum percepțiile locale contrazic narațiunile oficiale. Locuitorii din satele „zonă pilot” susțin că Israelul nu le-a ocupat niciodată, ceea ce ridică întrebări serioase despre eficacitatea și sinceritatea acordurilor internaționale. În plus, situația reflectă tensiunile dintre suveranitatea statului libanez, prezența Hezbollah și interesele regionale, având implicații directe asupra stabilității și securității în Orientul Mijlociu. Înțelegerea acestor nuanțe este crucială pentru a evalua viitorul relațiilor dintre Liban și Israel, precum și rolul actorilor internaționali precum SUA și ONU.
