Aceasta este prima dată când un bancher comercial este inculpat într-un dosar legat de Salameh, ceea ce indică o extindere a investigațiilor către sectorul privat. Potrivit unei surse citate de Reuters, dosarul include și acuzații potrivit cărora Hanna i-ar fi oferit mită lui Salameh în perioada în care acesta conducea banca centrală. Deși Salameh a negat în repetate rânduri orice faptă ilegală, susținând că este transformat într-un „țap ispășitor” pentru criza economică devastatoare a Libanului, noile acuzații vin să complice și mai mult situația sa juridică.
Riad Salameh, în vârstă de 76 de ani, a condus banca centrală a Libanului timp de trei decenii, din 1993 până în iulie 2023. A fost plasat în custodie luna trecută, după ce a lipsit de la o audiere în acest caz, dar în prezent se află sub supraveghere medicală într-un spital guvernamental din afara Beirutului. Samir Hanna, în vârstă de 88 de ani, a plătit o cauțiune de un milion de dolari și nu este în detenție, în timp ce ancheta financiară continuă.
Această nouă inculpare vine pe fondul unor eforturi mai ample ale autorităților libaneze de a face lumină în gestionarea fondurilor publice în perioada în care Salameh a fost la conducerea băncii centrale. În ianuarie, actualul guvernator al băncii centrale, Karim Souaid, a declarat presei că banca centrală a depus o plângere penală împotriva unui fost oficial al băncii, a unui fost bancher și a unui avocat, pentru îmbogățire ilicită prin utilizarea abuzivă a fondurilor publice. El a precizat că operațiunile au fost realizate prin intermediul a patru companii offshore din Insulele Cayman, fără a le numi.
Salameh a fost deja reținut timp de aproximativ 13 luni pentru presupuse infracțiuni financiare comise în timpul mandatului său, dar a fost eliberat în septembrie după ce a plătit o cauțiune record de peste 14 milioane de dolari. Pe lângă problemele din Liban, el se confruntă și cu investigații în străinătate, inclusiv în Franța, Elveția și Germania, unde este suspectat de spălare de bani și deturnare de fonduri.
Contextul economic și politic al Libanului este unul extrem de fragil. Țara se confruntă cu o criză financiară fără precedent, declanșată în 2019, care a dus la prăbușirea monedei naționale, la hiperinflație și la sărăcirea populației. Mulți libanezi îl consideră pe Salameh unul dintre principalii responsabili pentru această situație, din cauza politicilor sale financiare și a schemelor de tip Ponzi care au ținut artificial stabilă moneda timp de ani de zile. Deși el susține că a acționat în interesul țării, dovezile adunate de anchetatori sugerează contrariul.
Această extindere a anchetei către sectorul privat este un semnal important. Ea arată că justiția libaneză încearcă să meargă dincolo de persoanele-cheie din instituțiile statului și să vizeze și rețelele de complicitate din mediul bancar. Samir Hanna, ca fost șef al Bank Audi, una dintre cele mai influente instituții financiare din Liban, ar fi putut juca un rol central în facilitarea unor tranzacții suspecte. Acuzația de mită adusă lui Hanna sugerează o relație simbiotică între banca centrală și băncile comerciale, relație care ar fi permis deturnarea de fonduri publice.
De asemenea, implicarea companiilor offshore din Insulele Cayman ridică întrebări serioase despre transparența financiară a Libanului și despre modul în care au fost ascunse activele. Anchetatorii par să urmărească un fir care leagă funcționarii băncii centrale, bancherii comerciali și intermediarii financiari, într-o rețea complexă de corupție. Această abordare ar putea duce la alte inculpări în viitor, pe măsură ce ancheta se extinde.
Reacțiile din Liban au fost împărțite. Unii salută aceste măsuri ca pe un pas necesar pentru a aduce justiția și a recupera fondurile furate, în timp ce alții, inclusiv susținătorii lui Salameh, consideră că procesul este motivat politic. Salameh a insistat întotdeauna că este nevinovat și că acuzațiile sunt parte a unei campanii de discreditare. Cu toate acestea, dovezile prezentate până acum, inclusiv tranzacțiile offshore și mărturiile foștilor angajați, par să susțină acuzațiile.
Un aspect important este că acest caz ar putea avea implicații internaționale. Salameh este investigat și în alte țări, iar o condamnare în Liban ar putea deschide calea pentru extrădarea sa sau pentru confiscarea activelor sale din străinătate. De asemenea, ar putea afecta încrederea investitorilor în sistemul financiar libanez, deja grav afectat de criză.
În plus, acest proces are loc într-un moment în care Libanul încearcă să își reconstruiască instituțiile și să atragă sprijin internațional. O justiție mai fermă împotriva corupției ar putea fi văzută ca un semnal pozitiv, dar rămâne de văzut dacă va fi suficient pentru a restabili încrederea.
Pe de altă parte, criticii subliniază că sistemul judiciar libanez este el însuși afectat de corupție și că aceste procese ar putea fi folosite ca instrumente de presiune politică. Cu toate acestea, faptul că un bancher comercial de rang înalt este inculpat pentru prima dată sugerează o schimbare de paradigmă în modul în care autoritățile tratează infracțiunile financiare.
Riad Salameh rămâne o figură controversată. Pe de o parte, a fost lăudat pentru stabilitatea financiară a Libanului timp de mulți ani, dar pe de altă parte, este acuzat că a contribuit la prăbușirea economică prin politicile sale. Acum, odată cu noile acuzații, soarta sa juridică devine tot mai incertă. Avocatul său a respins acuzațiile, numindu-le „nefondate” și a promis că va lupta în instanță.
În timp ce ancheta continuă, rămâne de văzut dacă justiția libaneză va reuși să facă dreptate și să recupereze fondurile furate. Pentru populația libaneză, care suferă de ani de zile din cauza crizei, acest proces este mai mult decât o chestiune juridică – este o speranță că cei responsabili pentru prăbușirea țării vor fi trași la răspundere.
De ce este important:
Această inculpare marchează o premieră în Liban, deoarece extinde ancheta asupra corupției financiare către sectorul privat, implicând un bancher comercial de top. Este un semnal că justiția libaneză încearcă să meargă dincolo de persoanele din instituțiile statului și să vizeze rețelele de complicitate care au permis deturnarea fondurilor publice. Într-o țară afectată de o criză economică severă, acest proces ar putea contribui la restabilirea încrederii în statul de drept și la recuperarea unor active furate, având potențiale repercusiuni internaționale, inclusiv extrădări și confiscări de bunuri.
