Filtrează articolele

Societate & Lifestyle

Libanul nu mai este un refugiu sigur pentru oficialii fostului regim sirian

Libanul nu mai este un refugiu sigur pentru oficialii fostului regim sirian
La scurt timp după căderea președintelui sirian Bashar al-Assad în decembrie 2024, noul guvern de la Damasc a început o vânătoare intensă a membrilor fostului regim. Assad și fratele său au fugit din țară cu câteva ore înainte ca capitala să cadă în mâinile opoziției armate, lăsând în urmă zeci de oficiali de rang înalt și comandanți militari să se descurce singuri. Mulți dintre aceștia au ales să treacă granița în Liban, unde au fost văzuți deschis în Beirut, crezând că acolo sunt în siguranță datorită legăturilor strânse cu Hezbollah sau cu rețelele din armata libaneză. Dar vremurile s-au schimbat, iar Libanul nu mai este paradisul de altădată pentru fugarii regimului sirian.

Guvernul sirian de tranziție, condus de Ahmed al-Sharaa, a cerut în mod repetat extrădarea acestor oficiali pentru a fi judecați pentru crimele de război comise în timpul revoltei care a început în 2011. „Căutăm să consolidăm cooperarea judiciară internațională pentru a urmări membrii fostului regim și a-i extrăda în Siria pentru a finaliza procedurile judiciare”, a declarat judecătorul Mustafa al-Qassem, consilier al ministrului justiției sirian, într-un interviu acordat televiziunii de stat.

Un caz care a atras atenția internațională este cel al generalului-maior Adel Issa, fost comandant în armata siriană. Acesta a fost arestat recent în Liban, după ce personalul ambasadei siriene ar fi informat autoritățile când Issa a venit să-și rezolve actele. Procurorul-șef libanez a anunțat marți că Issa va fi extrădat în Siria pentru a răspunde pentru presupusele crime comise în timpul serviciului militar. Este primul caz de acest fel, iar decizia ar putea deschide calea pentru alte extrădări.

Însă Issa nu este singurul. Jamil al-Hassan, fostul șef al Direcției de Informații a Forțelor Aeriene, este considerat a fi în Liban. Anul trecut, presa a relatat că Siria și Franța au cerut Libanului să-l aresteze și să-l extrădeze. De asemenea, Bassam al-Hassan, fost comandant al Gărzii Republicane și apropiat al lui Assad, a fost localizat într-un apartament din Beirut de o televiziune americană. El era responsabil cu achiziționarea de arme și cu legătura cu programul de arme chimice al regimului, folosit împotriva propriului popor.

Surse familiarizate cu situația au declarat că majoritatea oficialilor fostului regim care se află încă în Liban sunt acum în cartierul Jabal Mohsen din Tripoli sau în zone din nordul regiunii Akkar, la granița cu Siria. Estimările privind numărul exact sunt imprecise, deoarece mulți s-au mutat în alte țări, uneori cu pașapoarte false, sau au fost introduși ilegal înapoi în Siria. O sursă a relatat că, în primele zile după căderea regimului, foști oficiali au înființat tabere de antrenament în Valea Bekaa, dar acestea au fost închise de Hezbollah și armata libaneză.

Hezbollah, care a luptat alături de regimul Assad în războiul din Siria, este privit cu ostilitate de mulți sirieni. Cu toate acestea, liderul Hezbollah, Naim Qassem, a declarat pe 4 august că partidul său este deschis la o întâlnire cu conducerea siriană. „Rusia adăpostește familia și averile sale, dar până acum refuză să finanțeze o restaurare a regimului, iar Hezbollah, sub presiunea dezarmării, are nevoie de calm cu Damascul mai mult decât de un front sirian”, a explicat Nanar Hawach, analist senior pe Siria la International Crisis Group.

Libanul se află într-o poziție delicată. Pe de o parte, este presat de Statele Unite să intervină împotriva Hezbollah, dar experții cred că președintele al-Sharaa este conștient că o astfel de mișcare ar putea duce la o instabilitate regională largă și ar submina autoritatea internă pe care încearcă să o stabilească. Pe de altă parte, Beirutul dorește o relație echilibrată cu Damascul, după decenii de dominație siriană. Armata siriană a intrat în Liban în 1976, sub Hafez al-Assad, și a ocupat mari porțiuni din țară până în 2005, când o revoltă populară l-a forțat pe Bashar al-Assad să-și retragă trupele. De atunci, influența siriană s-a exercitat prin aliați locali, inclusiv Hezbollah.

Până în prezent, niciun oficial sirian acuzat de atrocități nu a fost returnat din Liban. De aceea, cazul lui Issa este considerat revoluționar. Cu toate acestea, extrădarea ridică probleme legale delicate. Libanul a abolit pedeapsa capitală, fiind prima țară din Orientul Mijlociu care a făcut acest lucru, în timp ce Siria încă o aplică. Wadih al-Asmar, cofondator și președinte al Centrului Libanez pentru Drepturile Omului, a subliniat că Libanul nu poate trimite pe nimeni într-o țară unde riscă pedeapsa cu moartea, fără a încălca dreptul internațional și propria lege. „Este o situație foarte complicată, iar singura ieșire pentru guvernele libanez și sirian, în respectul statului de drept, este ca Siria să abolească pedeapsa capitală”, a adăugat el.

Procesul de la Damasc de săptămâna trecută, care i-a condamnat la moarte pe Bashar al-Assad, fratele său Maher și vărul lor Atef Najib, a stârnit îngrijorări în Europa și alte state cu privire la extrădarea unor figuri căutate. Deși Assad și fratele său sunt în exil la Moscova, cazul atrage atenția asupra soartei celor rămași în Liban. Experții consideră că dorința Beirutului de a avea relații pozitive cu Damascul va prevala asupra preocupărilor legate de drepturile omului, dar rămâne de văzut cum vor fi gestionate aceste cazuri în viitor.

De ce este important:


Această situație marchează o schimbare majoră în echilibrul de putere din Orientul Mijlociu. Libanul, care a fost mult timp un refugiu pentru oficialii sirieni datorită legăturilor cu Hezbollah, începe să coopereze cu noul guvern de la Damasc. Decizia de a extrăda un fost general este un precedent care ar putea duce la aducerea în fața justiției a altor criminali de război. În același timp, ridică întrebări dificile despre pedeapsa capitală și drepturile omului, într-o regiune unde justiția este adesea selectivă. Pentru victimele regimului Assad, aceste evoluții oferă o speranță reală că cei care au comis atrocități vor răspunde în fața legii, chiar dacă drumul spre justiție este plin de obstacole politice și juridice.

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență de navigare cât mai plăcută. Continuarea navigării implică acceptarea acestora.