Scandalul a izbucnit după ce s-a aflat că Infantino a încercat să creeze o entitate comercială separată, care să strângă 4,2 miliarde de dolari din drepturile de exploatare ale competițiilor FIFA, inclusiv ale Cupei Mondiale. Planul, cunoscut sub numele de „FIFA Forward Enterprise”, a fost abandonat sub presiunea federațiilor membre și a opiniei publice, dar a lăsat urme adânci în relațiile dintre președintele elvețian și forurile fotbalistice din Europa, Asia și America de Nord.
În timp ce administratorii din Asia, Europa și CONCACAF și-au pierdut încrederea în conducerea lui Infantino, Confederația Africană de Fotbal (CAF) a păstrat o poziție rezervată, oferindu-i astfel speranțe că poate conta pe sprijinul celor 54 de membri africani la alegerile prezidențiale FIFA din martie 2025. CAF a emis abia miercurea trecută o declarație prin care anunța că va studia inițiativa, dar Infantino a renunțat la proiect vineri, sub presiune intensă. Subiectul rămâne pe ordinea de zi a reuniunii comitetului executiv CAF de joi, deși nu există nicio garanție că forul african va lua o poziție fermă privind viitorul lui Infantino.
Cu toate acestea, membri importanți ai comitetului și-au declarat deschis sprijinul. Printre aceștia se numără Fouzi Lekjaa, vicepreședintele CAF din Maroc, și colegii săi din Consiliul FIFA: Hany Abo Rida (Egipt), Hamidou Djibrilla (Niger) și Ahmed Yhaya (Mauritania). De asemenea, Veron Mosengo-Omba, proaspăt ales președinte al federației de fotbal din Republica Democratică Congo și fost secretar general al CAF, care a studiat la universitate în Elveția alături de Infantino, a emis o declarație de susținere. Toate mesajele au un ton similar: salută decizia de a abandona proiectul, dar îl laudă pe Infantino și își exprimă sprijinul necondiționat.
Această loialitate nu este întâmplătoare. Țările africane l-au ajutat pe Infantino să câștige alegerile din 2016, după ce acesta a promis că va dubla fondurile de dezvoltare alocate federațiilor membre FIFA. Această generozitate l-a menținut popular printre membrii africani, mulți dintre ei confruntându-se cu dificultăți financiare și depinzând acum aproape exclusiv de banii FIFA pentru a putea concura.
„Problema noastră este cum să obținem bani. Acum nu avem sponsori. Cum să concurăm? Națiunile bogate pot antrena jucători, au infrastructură și echipamente, iar apoi obțin rezultate. Majoritatea țărilor europene nu au aceste probleme”, a declarat Said Ali Athouman, președintele Federației de Fotbal din Comore. „Guvernul nostru nu poate asigura medicamente în spitale și, în același timp, să se ocupe de fotbal. Malawi are nevoie de bani. Malawi are nevoie de stadioane”, a adăugat Fleetwood Haiya, președintele Asociației de Fotbal din Malawi.
FIFA garantează fiecăreia dintre cele 211 federații membre câte 8 milioane de dolari pe ciclu de patru ani, iar CAF oferă acum și o subvenție anuală membrilor săi. Ideea de a acorda granturi a fost lansată de predecesorul lui Infantino, Sepp Blatter, în 1998, când a candidat împotriva lui Lennart Johansson. Blatter a câștigat cu sprijinul majorității țărilor africane, care nu primiseră niciodată ajutor financiar de la FIFA, deși CAF îl susținuse oficial pe suedez, pe atunci președinte UEFA. Infantino a continuat ideea lui Blatter, a redenumit-o din „Goal Project” în „FIFA Forward” și a crescut exponențial sumele alocate.
Patrice Motsepe, președintele CAF, a fost extrem de generos în laude la adresa lui Infantino cu câteva zile înainte ca scandalul vânzării Cupei Mondiale să izbucnească. „Îl susțin personal pe Gianni Infantino. Nu este doar un prieten bun. Este un prieten loial. Este loial Africii. Eu provin dintr-un mediu în care, atunci când oamenii ți-au fost loiali, nu îi înjunghii niciodată pe la spate”, a spus Motsepe.
Această declarație reflectă o realitate mai profundă: dependența financiară a federațiilor africane de FIFA creează o dinamică de putere în care sprijinul politic este aproape garantat, indiferent de controversele care îl înconjoară pe președintele elvețian. În timp ce Europa și alte confederații cer transparență și reforme, Africa rămâne un bastion de loialitate, alimentat de nevoi stringente și de promisiuni de dezvoltare.
Analiștii consideră că această situație este o sabie cu două tăișuri: pe de o parte, banii FIFA ajută la dezvoltarea fotbalului în țări sărace, dar pe de altă parte, creează o dependență care limitează independența decizională. În plus, scandalul actual ar putea afecta imaginea FIFA și a lui Infantino, dar este puțin probabil să ducă la o schimbare majoră atâta timp cât Africa rămâne unită în sprijinul său.
De ce este important:
Acest articol evidențiază modul în care interesele financiare și dependența economică modelează politica fotbalistică globală. Sprijinul african pentru Infantino, în ciuda scandalului, arată cât de fragile sunt principiile de guvernanță atunci când sunt puse în balanță cu nevoile de supraviețuire ale federațiilor sărace. Înțelegerea acestor dinamici este crucială pentru a anticipa viitorul FIFA și al fotbalului mondial, mai ales în contextul alegerilor prezidențiale din 2025.
