Acordul, descris ca un memorandum de înțelegere, subliniază că „națiunile noastre au dreptul la autodeterminare” și că „niciun guvern de la Westminster nu are dreptul să blocheze democrația sau să submineze principiul că poporul nostru își va decide singur viitorul”. De asemenea, documentul afirmă că „viitorul națiunilor noastre aparține Uniunii Europene” și că „momentul este de partea mișcărilor noastre; credem că schimbarea constituțională este iminentă”. Este pentru prima dată când cele trei națiuni ale Regatului Unit încearcă să conducă împreună dezbaterea constituțională, așa cum a remarcat Laura McAllister, profesoară la Universitatea Cardiff, într-o declarație pentru Al Jazeera.
Contextul constituțional este complex. Regatul Unit este format din patru țări constitutive: Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord. Sistemul de devoluție, diferit de federalismul american sau german, acordă anumite puteri legislativelor și guvernelor locale, dar apărarea, afacerile externe și alte domenii rămân controlate de Londra. Scoția a organizat un referendum de independență în 2014, după ce Westminster a dat undă verde, dar independența a fost respinsă cu 55% la 45%. Țara Galilor nu are un mecanism legal care să permită Senedd (parlamentul galez) să convoace singur un referendum de independență. În schimb, pentru Irlanda de Nord, regulile sunt diferite: conform Acordului de Vinerea Mare din 1998, guvernul britanic este obligat să organizeze un referendum dacă secretarul de stat pentru Irlanda de Nord consideră că este „probabil” ca majoritatea să voteze pentru o Irlanda unită.
Întâlnirea de la Cardiff vine într-un moment politic tensionat. Președintele american Donald Trump a comentat recent, în timpul unei vizite în Irlanda, că o Irlanda unită ar fi „fantastică”, stârnind reacții la Londra. Prim-ministrul britanic Andy Burnham a răspuns că poziția sa privind unificarea irlandeză rămâne neschimbată, iar pe 27 august a declarat că un referendum privind ieșirea Irlandei de Nord din Regatul Unit este „în afara discuției”. Burnham a exclus, de asemenea, un al doilea referendum pentru independența Scoției, spunând că acesta este „interzis”. Aceste declarații au fost făcute în contextul în care sondajele recente arată un sprijin semnificativ, deși variabil, pentru schimbarea constituțională: un sondaj Survation indică 47% sprijin pentru independența Scoției, iar un studiu al Universității din Liverpool arată că 36% dintre locuitorii Irlandei de Nord ar vota pentru reunificarea cu Republica Irlanda.
Liderii naționaliști au subliniat că acordul lor nu se limitează la retorică, ci include și domenii practice de cooperare, precum energia regenerabilă, relațiile cu Europa și dezvoltarea economică. „Este prima dată când națiunile Regatului Unit încearcă să conducă chestiunea constituțională”, a explicat McAllister. „Au acoperit și unele dintre domeniile de politică mai practice în care ar putea dori să împărtășească poziții, cum ar fi energia regenerabilă, relațiile cu Europa, dezvoltarea economică.” Ea a descris întâlnirea ca fiind „foarte tactică și foarte strategică”, subliniind diferențele dintre situațiile celor trei națiuni. „Plaid Cymru a fost ales cu un accent puternic pe evitarea problemei independenței”, a spus ea. „Situația din Scoția este foarte diferită” și „fundamental” diferită în Irlanda de Nord și Republica Irlandeză.
Acordul de la Cardiff reprezintă un moment simbolic important, dar și o provocare directă la adresa unității Regatului Unit. Deși partidele au viziuni diferite asupra referendumurilor și a calendarului, ele sunt unite în dorința de a obține o mai mare autonomie și, în cele din urmă, independență. Mesajul lor este clar: Westminster nu mai poate ignora voința popoarelor sale constitutive. În timp ce unii analiști consideră că acest acord este mai degrabă simbolic decât practic, alții subliniază că el reflectă o tendință mai amplă de erodare a coeziunii Regatului Unit, alimentată de Brexit, de criza economică și de nemulțumirile istorice. Rămâne de văzut dacă această alianță va duce la acțiuni concrete, dar un lucru este cert: dezbaterea privind autodeterminarea națiunilor britanice a intrat într-o nouă fază, iar liderii de la Cardiff au trimis un semnal puternic atât la Londra, cât și în întreaga lume.
De ce este important:
Această întâlnire și acordul semnat de liderii SNP, Plaid Cymru și Sinn Féin marchează o premieră istorică: pentru prima dată, cele trei națiuni constitutive ale Regatului Unit, altele decât Anglia, își unesc forțele pentru a promova autodeterminarea și independența. Acest demers are potențialul de a reconfigura peisajul politic britanic, punând sub semnul întrebării însăși existența Regatului Unit ca stat unitar. Într-un context post-Brexit, cu tensiuni economice și sociale, această alianță ar putea accelera dezbaterile privind referendumurile de independență, în special în Scoția și Irlanda de Nord, și ar putea influența relațiile cu Uniunea Europeană. De asemenea, declarațiile liderilor subliniază o nemulțumire crescândă față de centralismul de la Westminster, ceea ce ar putea duce la reforme constituționale majore sau, în cel mai extrem scenariu, la destrămarea Regatului Unit. Pentru România și pentru Europa, acest proces este relevant deoarece ar putea schimba echilibrul de putere în UE și ar putea oferi un precedent pentru alte mișcări separatiste din Europa.
