Fragmentul care a stârnit cele mai multe controverse îl surprinde pe Graham imediat după ce Trump a apărut la televizor pe 3 martie, prima sa declarație publică de la loviturile americano-israeliene asupra Iranului din 28 februarie, care l-au ucis pe liderul suprem ayatollahul Ali Khamenei și au declanșat războiul. Senatorul, vizibil încântat, râde și exclamă: „Cât de mult am tot insistat pentru asta? Uite ce am făcut aici. Aproape că am plâns.” Apoi continuă: „Am vorbit cu Trump în această dimineață. Oh, era încântat! A spus: «Cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată». Îi place să arunce în aer lucruri.”
Graham susține că l-a convins pe Trump să declanșeze războiul, în ciuda opoziției multor apropiați ai președintelui. El compară alianța Trump-Netanyahu cu parteneriatul dintre Franklin D. Roosevelt și Winston Churchill din cel de-al Doilea Război Mondial. „Știi, mulți din interior nu au vrut să facă asta, așa că am avut provocările mele. Dar președintele Trump, când intră în zonă, ascultă, pune întrebări bune, fără tweet-uri”, spune Graham. „Nu a mai tweet-uit aproape deloc. Fără dramă. A fost un președinte de război grozav. Am spus aseară că Trump și Bibi sunt ca Roosevelt și Churchill. Sunt oamenii potriviți să înfrunte acest rău.”
Un alt fragment din înregistrări dezvăluie o convorbire telefonică între Graham și Netanyahu pe 4 martie, la două zile după ce Hezbollah a reluat atacurile cu rachete asupra Israelului în sprijinul Iranului. „Sunt atât de impresionat, mă bucur să-ți fiu prieten”, spune Graham cu accentul său caracteristic din Carolina de Sud. Senatorul îi spune lui Netanyahu că intenționează să îl convingă pe Trump să se alăture Israelului în bombardarea țintelor Hezbollah din Liban: „Mă voi întâlni cu președintele în weekend... Voi încerca să-l conving să se alăture cu voi în Liban, poate să zboare alături de voi, ți-ar plăcea asta?” Netanyahu răspunde că ar fi de acord, dar că momentan se concentrează pe Iran: „Dacă îi spunem Hezbollah că mergem până la capăt, îi amenințăm, dar dacă o facem, atunci nu au niciun motiv să nu meargă până la capăt împotriva noastră. Și acum nu este în interesul nostru. O putem face mai târziu.”
Documentarul, care include peste 400 de ore de filmări, arată și momente de frustrare ale lui Graham față de Trump. În ultimul interviu pentru documentar, la o cafenea din Columbia, Carolina de Sud, în iunie, Graham era îngrijorat de acordul preliminar de încetare a focului pe care Trump îl semnase cu Iranul. „Lasă lucrul acesta să scape”, spunea Graham. „Trebuie să merg să vorbesc cu el.”
Aceste dezvăluiri vin într-un moment în care senatorul Graham, în vârstă de 71 de ani, a decedat pe 11 iulie, iar la funeraliile sale participă atât Trump, cât și Netanyahu. Înregistrările arată o latură întunecată a politicii americane, în care războiul este privit ca un joc de putere, iar viețile oamenilor sunt doar un număr pe o foaie de calcul. Graham, care a fost unul dintre cei mai vocali susținători ai intervențiilor militare americane în Orientul Mijlociu, este acum expus ca un arhitect al unui conflict care a ucis mii de civili și a destabilizat întreaga regiune.
Analizând aceste înregistrări, devine clar că deciziile de război nu sunt luate în interesul popoarelor, ci din ambiții personale și loialități politice. Graham nu doar că a încurajat războiul, dar a și încercat să îl extindă, ignorând complet consecințele umanitare. Hezbollah, deși o organizație militantă, este și o forță politică majoră în Liban, iar un atac asupra sa ar fi însemnat o nouă catastrofă pentru o țară deja sfâșiată de crize.
De ce este important:
Aceste dezvăluiri sunt cruciale pentru înțelegerea modului în care funcționează politica externă americană sub administrația Trump. Ele arată că războiul cu Iranul nu a fost o necesitate strategică, ci rezultatul presiunilor exercitate de un grup restrâns de apropiați ai președintelui, care au acționat în interes propriu sau al aliaților lor. De asemenea, ele demonstrează cât de ușor pot fi manipulate deciziile de război de către persoane care nu au nicio responsabilitate directă față de viețile pierdute. Pentru cetățenii din întreaga lume, aceste informații sunt un semnal de alarmă cu privire la transparența și etica deciziilor politice majore.
