Statele Unite și Iranul sunt angrenate într-un ciclu tot mai escaladat de lovituri, fiecare pretinzând că vizează prevenirea dominației militare a celuilalt asupra Strâmtorii Hormuz. În timp ce SUA bombardează sudul Iranului și, în ultimele zile, și alte părți ale țării, Teheranul ripostează, lovind baze militare americane din statele vecine din Golf și Iordania. Dar proiectilele trase de ambele părți au lovit și infrastructura civilă, ridicând întrebări legate de posibile încălcări ale dreptului internațional, mai ales după ce fragilul memorandum de înțelegere (MoU) pentru pace, semnat în iunie, s-a prăbușit.
„Vom distruge toate centralele lor electrice. Vom distruge toate podurile lor, dacă nu vin la masă să negocieze”, a amenințat președintele american Donald Trump într-un interviu la Fox News săptămâna trecută. Amenințări similare la adresa infrastructurii civile au fost făcute și în aprilie. Cel puțin 50 de persoane au murit în Iran de la reluarea ostilităților, iar 500 au fost rănite de la 15 iulie, potrivit autorităților iraniene. Zeci de locații din sudul și nord-vestul Iranului au fost lovite în ultima săptămână, de la centre de comandă militară la căi ferate și aeroporturi. Gardienii Revoluției Islamice (IRGC) au ripostat lovind țările vecine din Golf care găzduiesc active militare americane, rezultând moartea a cel puțin doi militari americani.
Dreptul internațional umanitar interzice explicit vizarea infrastructurii civile în conflictele armate. SUA și Israelul au lovit mai multe situri civile în prima fază a războiului împotriva Iranului, lansat pe 28 februarie, inclusiv o școală de fete din Minab, unde cel puțin 170 de persoane au fost ucise. Un purtător de cuvânt al secretarului general al ONU, Antonio Guterres, a declarat vineri că este „deosebit de îngrijorat de atacurile asupra infrastructurii civile din Iran și din întreaga regiune”, adăugând că „astfel de atacuri sunt inacceptabile”.
Ce este considerat infrastructură civilă?
Convențiile de la Geneva din 1949 și Protocoalele lor adiționale din 1977 interzic atacurile armate sau represaliile asupra infrastructurii civile sau „obiectelor” în timpul unui conflict. Infrastructura civilă include „toate obiectele care nu sunt obiective militare”, spune legea, și care sunt „în mod normal dedicate scopurilor civile, cum ar fi un loc de cult, o casă sau altă locuință sau o școală”. Acestea includ și orice facilități care susțin viața de zi cu zi a civililor și care sunt cruciale pentru funcționarea unei societăți: drumuri, poduri, căi ferate, aeroporturi, centrale electrice, sisteme de canalizare, spitale și sisteme de telefonie și internet, de exemplu. Tratatul prevede că instalațiile și rezervele de apă potabilă, lucrările de irigații, produsele alimentare, culturile, animalele, precum și barajele, digurile și centralele nucleare nu pot fi vizate. Când există îndoieli dacă un obiect servește unui scop militar sau civil, părțile trebuie să presupună că este civil și, prin urmare, nu pot ataca, spune legea.
Infrastructura civilă devine o țintă legitimă doar atunci când se poate dovedi că a fost „folosită în scopuri militare în momentul atacului și că distrugerea sa oferă un avantaj militar cert”, potrivit tratatului. Chiar și așa, legea impune ca astfel de atacuri să fie „proporționale cu avantajul militar”. Pe scurt, atacurile asupra obiectelor civile suspectate sunt interzise dacă riscurile pentru civili – decese, răniri și buna funcționare a vieții civile – depășesc câștigurile militare. „Prezumția de bază este că infrastructura este civilă și protejată până când devine un obiectiv militar prin utilizarea sau utilizarea viitoare de către inamic”, a declarat pentru Al Jazeera Luke Moffett, profesor de drept și expert în daune civile la Queen’s University Belfast.
Forțele SUA și NATO au folosit această justificare pentru atacurile anterioare asupra centralelor electrice sau a instalațiilor de apă din Irak sau Libia, deși au provocat daune civile, a spus profesorul. Deoarece există o linie atât de subțire între a împiedica inamicul să folosească infrastructura și a afecta civilii, armatele trebuie să verifice constant că țintele oferă un avantaj militar și că daunele civile nu sunt excesive, a adăugat el. „Altfel, poate fi un atac indiscriminator”, a spus Moffett. Astfel de atacuri indiscriminatorii pot fi urmărite penal ca crime de război.
Unde au lovit SUA și Iranul?
Mass-media și oficialii iranieni au raportat mai multe lovituri americane asupra infrastructurii civile, așa cum este definită de tratatul de la Geneva, în special în zonele de coastă sudice, aproape de Strâmtoarea Hormuz. Washingtonul susține că a vizat exclusiv „inclusiv infrastructura logistică militară”. Analiștii spun că avocații din armata americană ar putea autoriza unele ținte pentru lovituri ca fiind „cu dublă utilizare”, ceea ce înseamnă că ar putea fi folosite potențial în scopuri militare. Iranul a vizat în mod repetat baze militare – și din ce în ce mai mult, infrastructura civilă – în Kuweit, Oman, Iordania și Qatar. IRGC insistă că vizează activele militare americane.
Analiză: Ce înseamnă aceste atacuri pentru dreptul internațional?
Escaladarea actuală ridică semne de întrebare serioase cu privire la respectarea dreptului internațional umanitar. Deși ambele părți pretind că vizează ținte militare, dovezile arată că infrastructura civilă este lovită în mod repetat. Faptul că SUA amenință deschis cu distrugerea centralelor electrice și a podurilor din Iran sugerează o strategie de constrângere care depășește limitele legale. Pe de altă parte, Iranul ripostează lovind baze militare, dar și infrastructură civilă în statele vecine, ceea ce complică și mai mult situația.
Experții subliniază că, chiar și în cazul țintelor cu dublă utilizare, principiul proporționalității trebuie respectat. Dacă un atac asupra unei centrale electrice provoacă pene de curent masive, afectând spitale și sisteme de apă, iar avantajul militar este minor, atacul poate fi considerat ilegal. În plus, amenințările publice de a distruge infrastructura civilă pentru a forța negocierile sunt, în sine, o încălcare a spiritului convențiilor de la Geneva.
### De ce este important:
Înțelegerea a ceea ce constituie infrastructură civilă și a regulilor care o protejează este crucială în contextul conflictelor moderne. Atacurile asupra acestor obiecte nu doar că ucid și rănesc civili, dar perturbă grav funcționarea societății, ducând la crize umanitare. Respectarea dreptului internațional nu este doar o obligație legală, ci și o condiție pentru menținerea unui minim de umanitate în război. Fiecare lovitură asupra unui pod, a unei școli sau a unui spital subminează posibilitatea unei păci durabile și crește suferința oamenilor obișnuiți. De aceea, comunitatea internațională trebuie să monitorizeze îndeaproape aceste acțiuni și să tragă la răspundere părțile care încalcă legea.
Lovituri asupra infrastructurii civile: Ce spune legea și ce au făcut SUA și Iranul?
