Runda a fost condusă de Infinite Capital, un fond specializat pe tehnologii profunde, și de Ribbit Capital, un nume cunoscut mai ales pentru investițiile în fintech, dar care în ultima vreme a bifat tranzacții în zone dintre cele mai diverse, de la startup-uri de programare bazate pe AI, cum e Cognition, până la neo-cloud-uri de tipul Crusoe. Alți investitori care au pus bani la bătaie includ Bedrock Capital, Sequoia Capital și Khosla Ventures. Practic, o listă de investitori care transformă orice companie într-un magnet pentru presă.
"Am plecat la drum cu ținta de 200 de milioane, eram supra-abonat la acel nivel, așa că am decis să urcăm la 300. Și la 300 am rămas tot supra-abonat", a povestit Thornton pentru TechCrunch. Tonul lui e cel al unui tânăr care pare să fi înțeles deja regulile jocului: când cererea depășește oferta, nu scazi prețul, ci ceri mai mult.
De ce se înghesuie investitorii? Răspunsul scurt: tehnologia de apărare e, alături de AI, sectorul cel mai fierbinte al momentului. Războiul din Ucraina a demonstrat că dronele autonome și sistemele de apărare antiaeriană nu mai sunt science fiction, ci realitate operațională. Iar Mach Industries a reușit într-un timp record să dezvolte un portofoliu impresionant de produse.
Compania, cu sediul în Huntington Beach, California, lucrează în prezent la cinci vehicule autonome: Viper, un vehicul cu decolare verticală propulsat de un motor cu reacție; Glide, un planor de mare altitudine capabil să lanseze arme; Stratos, o platformă de supraveghere aeriană; Dart, un interceptor low-cost anti-dronă; și Pike, destinat lansării de muniții pe rază lungă. Producția ar urma să înceapă anul viitor pentru cel puțin trei dintre aceste sisteme, potrivit declarațiilor companiei.
Parcă nu era suficient, săptămâna aceasta Mach a câștigat un contract cu Departamentul american al Apărării pentru un al șaselea vehicul, nici măcar vehicul pe care compania nu-l menționase public până acum. Contractul vine de la Defense Innovation Unit (DIU) și vizează dezvoltarea unui "aeronave de lovitură independente de pistă" pentru US Navy. Thornton spune că va fi o aeronavă foarte mare, cu aplicații potențiale și în sectorul comercial.
Un alt motiv pentru care investitorii au scos cecurile mari e o mutare pe care Mach a făcut-o luna trecută: achiziția startup-ului Exquadrum, specializat în motoare cu rachete solide (SRM), într-o tranzacție de 50 de milioane de dolari, mix de cash și acțiuni. Au bătut în competiție peste alți opt potențiali cumpărători, ceea ce spune multe despre poziția pe care o are acum Mach pe piață. Există o penurie acută de motoare cu rachete solide, pentru că dronele au generat o cerere fără precedent pe o piață controlată istoric de doi giganți, Aerojet Rocketdyne și Northrop Grumman. Termenele de livrare se întind pe ani de zile. Prin această achiziție, Mach își controlează propriul destin în privința motoarelor și a lansat chiar o nouă divizie comercială, Mach Energetics, care vinde aceste motoare și altor companii.
Thornton a refuzat să dea cifre de venituri, dar a spus că mixul actual e 50-50 între vânzările către guvern și cele către alte companii. Compania a crescut de la aproximativ 12 angajați în primul an la vreo 350 în prezent, operează o facilitate de producție de 115.000 de metri pătrați în Huntington Beach și are centre de design și producție în mai multe alte locații. "Până la finalul lui 2026 vom fi deschis patru noi facilități de producție", anunță Thornton.
Într-o industrie în care construcția unui motor cu reacție durează în mod tradițional patru ani, Mach a reușit să treacă de la zero la un motor care funcționează în aproximativ opt luni. E un detaliu care contează enorm, pentru că tocmai viteza asta e promisiunea pe care o fac startup-urile de defense tech susținute de fonduri de venture capital: produse mai rapide, mai ieftine, comparativ cu ofertele scumpe și personalizate ale contractorilor tradiționali de apărare.
Thornton povestește un moment care l-a lovit anul trecut, când a realizat cât de repede crește totul. "Acum doi ani, ședințele all-hands le țineam într-o sală de conferințe cu vreo 12 oameni. La petrecerea noastră de doi ani aveam peste 200 de scaune și era plin de-a-n picioarele." Ironia e că cel mai mândru e tocmai de viteza cu care dezvoltă produsele, pentru că asta e, de fapt, întreaga rațiune de a fi a companiei lui și a întregului sector de defense tech în care activează.
De ce este important:
Povestea Mach Industries e un simptom al unei schimbări majore în industria de apărare. Pentru decenii bune, inovația în domeniul militar a fost captivă într-un oligopol format din câțiva giganți, cu bugete uriașe, termene lungi și procese greoaie de achiziție. Apariția unor startup-uri ca Mach, Anduril, Shield AI sau Saronic, finanțate de fonduri de venture capital obișnuite cu ritmurile din Silicon Valley, schimbă fundamental ecuația. Tineri fondatori, cu vârste care în urmă cu un deceniu păreau incompatibile cu industria de apărare, construiesc acum companii evaluate la miliarde de dolari, cu mandate inclusiv de la Pentagon.
Implicațiile strategice sunt considerabile. Pe de o parte, SUA câștigă agilitate și costuri mai mici într-o perioadă în care competiția cu China se intensifică. Pe de altă parte, acest val ridică întrebări serioase despre reglementare, etică și despre cât de prudent e să lași dezvoltarea de arme autonome pe mâna unor fondatori de 22 de ani, oricât de talentați ar fi ei. Criticii spun că ritmul alert de finanțare și presiunea de a livra inovație rapid pot duce la scurtături periculoase în materie de testare și siguranță. Susținătorii, în schimb, susțin că tocmai lipsa de inovație a contractorilor tradiționali e cea care a creat un decalaj de capacități pe care startup-urile sunt nevoite să-l recupereze.
Dincolo de toate aceste dezbateri, un lucru e cert: banii vor continua să curgă către defense tech, pentru că tensiunile geopolitice și ritmul în care dronele și armele autonome își dovedesc utilitatea pe câmpul de luptă nu dau semne că se vor domoli.
