Leila Fadel, jurnalistă la NPR, a discutat cu Dania Thafer, expertă în relații internaționale și director executiv al Gulf International Forum, pentru a înțelege cum percep statele din Golf această dinamică. Răspunsul, pe cât de nuanțat, pe atât de tulburător pentru strategii americani.
„Statele Unite rămân un partener important, dar nu mai sunt privite ca singura opțiune viabilă,” spune Thafer. „Lumea s-a diversificat. China, Rusia și chiar puteri regionale precum Turcia sau Emiratele Arabe Unite își croiesc propriile drumuri.”
Contextul istoric este esențial. După Al Doilea Război Mondial, SUA au construit un sistem de alianțe în Orientul Mijlociu bazat pe securitate: petrol în schimbul protecției. Arabia Saudită, Emiratele, Qatarul, Kuweitul – toate au găzduit baze americane și au cumpărat arme americane, contribuind la stabilitatea regiunii. În schimb, Washingtonul a garantat securitatea monarhiilor din Golf împotriva amenințărilor externe (Iran, Irakul lui Saddam) și interne (revoluții, extremism).
Și totuși, fisurile au apărut încă din timpul administrației Obama, când acordul nuclear cu Iranul (JCPOA) a fost perceput de către saudiți și emiratiți ca o trădare – o normalizare a relațiilor cu marele rival regional. Trump a venit apoi cu o politică de „America First” care, deși a întărit sancțiunile împotriva Iranului, a inclus și retragerea din acord și omorârea generalului iranian Qassem Soleimani. Dar chiar și atunci, deciziile imprevizibile au erodat încrederea.
Criza ucraineană a adus o nouă tensiune. Statele Unite au cerut țărilor din Golf să majoreze producția de petrol pentru a stabiliza prețurile și a izola Rusia. Însă OPEC+, condus de Arabia Saudită și Rusia, a decis în octombrie 2022 o reducere semnificativă a producției, contrară intereselor americane. Administrația Biden a reacționat cu amenințări directe și retorica „consecințelor”, dar în cele din urmă nu a impus sancțiuni dure. Pentru mulți lideri din Golf, acest episod a demonstrat că Washingtonul este slab și incoerent.
„Ceea ce vedem acum este o reconfigurare a alianțelor,” explică Thafer. „Statele din Golf nu părăsesc SUA, dar își diversifică parteneriatele. Semnează acorduri cu China – recentul pact dintre Arabia Saudită și Iran sub medierea Beijingului este cel mai clar exemplu. De asemenea, cooperează cu Rusia în cadrul OPEC+ și achiziționează tehnologie și armament din Europa și Asia.”
Un alt punct sensibil este problema palestiniană. Statele Unite au fost mult timp mediatorul principal, dar acum, sub administrația Biden, inițiativele de pace sunt blocate, iar extinderea coloniilor israeliene continuă. Țări precum Emiratele, care au normalizat relațiile cu Israelul prin Acordurile Avraamice, se simt acum expuse: ele au făcut un pas îndrăzneț pentru a se alinia SUA, dar nu văd progrese reale. În același timp, China încearcă să preia rolul de mediator, oferind o alternativă.
Dania Thafer subliniază că nu este vorba de o ruptură totală, ci de o maturizare a relațiilor. „Statele Unite nu mai pot dicta termenii. Partenerii din Orientul Mijlociu cer respect reciproc, predictibilitate și beneficii concrete. Și dacă Washingtonul nu livrează, vor căuta în altă parte.”
Exemplul Arabiei Saudite este grăitor. Riadul și-a construit treptat o autonomie strategică: a lansat mega-proiecte economice (Vision 2030), a cumpărat sisteme de apărare chinezești și rusești și a negociat direct cu Iranul pentru a asigura stabilitatea regională, fără implicarea directă a SUA. Totuși, legăturile de securitate rămân puternice – baze americane, antrenamente comune și vânzări masive de arme.
Ce înseamnă acest lucru pentru viitor? În primul rând, Statele Unite trebuie să înțeleagă că loialitatea nu mai este de la sine înțeleasă. Liderii din Golf sunt pragmatici, nu ideologici. Vor sprijin militar, sprijin economic și sprijin diplomatic – dar nu vor fi siliți să aleagă între SUA și China sau Rusia.
În al doilea rând, există riscul ca SUA să piardă influența în favoarea unor actori care nu împărtășesc aceleași valori democratice, dar oferă afaceri și respect. Deja, China este cel mai mare partener comercial al Arabiei Saudite, iar Rusia a câștigat teren în domeniul energiei și al armamentului.
„Încrederea nu se repară peste noapte,” avertizează Thafer. „Dacă Statele Unite vor să rămână ancorate în regiune, trebuie să demonstreze că pot fi parteneri de încredere, nu doar o superputere care apare și dispare după interese.”
Pe scurt, Orientul Mijlociu nu renunță la America, dar nu mai este dispus să parieze totul pe un cal. Era alianțelor exclusive s-a încheiat; a început epoca echilibrului și a opțiunilor multiple. Pentru Washington, provocarea este să se adapteze la această nouă realitate sau să risce să devină doar unul dintre mulți actori într-o regiune care a învățat să se descurce și singură.
De ce este important:
Această analiză relevă o schimbare fundamentală în geopolitica globală. Statele Unite, mult timp garantul securității în Orientul Mijlociu, își pierd poziția de monopol, iar statele din regiune își diversifică parteneriatele cu China și Rusia. Înțelegerea acestei tendințe este crucială pentru viitoarea strategie americană, dar și pentru securitatea energetică și stabilitatea globală. România, ca aliat NATO și stat cu interese în regiune, trebuie să urmărească aceste evoluții pentru a-și adapta propriile politici externe și de securitate.
