Zabaleen, care înseamnă literal „gunoieri” în dialectul egiptean, reprezintă o comunitate majoritar creștină coptă, stabilită în cartierele Manshiyat Naser și Ezbet el-Nakhl, la poalele dealului Mokattam. Timp de peste șapte decenii, acești oameni au construit un sistem de colectare și sortare a deșeurilor care acoperă aproximativ 60% din gunoiul produs de cei peste 20 de milioane de locuitori ai Cairo. Metodele lor, transmise din generație în generație, sunt atât de eficiente încât ratele de reciclare ajung la 80-85%, mult peste media europeană. Fiecare kilogram de plastic, hârtie, metal sau sticlă este sortat manual, spălat, zdrobit și vândut către fabrici locale sau exportatori.
Însă economia acestui sistem a fost întotdeauna fragilă, dependentă de prețurile mondiale ale materialelor reciclabile și de costurile de operare. Recent, războiul dintre Israel și Iran, cu loviturile asupra strâmtorii Hormuz și a infrastructurilor portuare, a dus la perturbarea lanțurilor de aprovizionare globale. Importurile de materii prime, în special plastic și metale, au devenit mai scumpe și mai greu de obținut. Ca urmare, fabricile egiptene au apelat tot mai mult la materialele reciclate local, ceea ce a dus la o creștere a cererii pentru produsele Zabaleen. Prețurile pentru baloți de plastic comprimat sau pentru deșeuri de aluminiu au urcat cu 30-40% în ultimele luni, potrivit comercianților locali.
La prima vedere, această creștere a cererii ar trebui să însemne venituri mai mari pentru comunitate. Dar realitatea este mult mai nuanțată. Costurile de operare au explodat: prețul motorinei pentru camioanele de colectare a crescut cu peste 50% după eliminarea subvențiilor, iar prețul pneurilor, pieselor de schimb și al echipamentelor de protecție a urcat și el. În plus, inflația galopantă din Egipt, care a depășit 30% în ultimul an, a erodat puterea de cumpărare a familiilor Zabaleen. Chiar dacă primesc mai mult pe kilogramul de deșeu, banii nu mai acoperă nevoile de bază.
Mai grav, competiția s-a intensificat. Guvernul egiptean, încurajat de bănci internaționale și de agenții de dezvoltare, a început să modernizeze sistemul de gestionare a deșeurilor, acordând contracte unor companii multinaționale de salubritate. Aceste companii, cu utilaje moderne și camioane noi, au preluat treptat zone întregi din Cairo, marginalizând colectorii informali. Deși oficialii susțin că integrarea Zabaleen în sistemul formal este o prioritate, în practică, mulți dintre ei sunt angajați pe salarii minime sau sunt pur și simplu excluși din contracte. Noii competitori nu au aceeași expertiză în sortarea fină, dar au capital și conexiuni politice.
Un alt factor este creșterea prețurilor la terenuri și la spațiile de depozitare. Cartierul Manshiyat Naser, unde se află cea mai mare parte a atelierelor de sortare, a devenit o zonă căutată pentru dezvoltare imobiliară. Presiunea imobiliară a dus la evacuări și la demolări, forțând multe familii să se mute în zone periferice, unde costurile de transport cresc și mai mult. În acest context, paradoxul devine evident: deșeurile din Cairo valorează mai mult ca niciodată, dar cei care le transformă în resurse câștigă tot mai puțin.
Pentru a înțelege amploarea problemei, trebuie să privim cifrele. Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, piața deșeurilor din Egipt valorează aproximativ 4 miliarde de dolari anual, dar doar 10% din această sumă ajunge la colectorii informali. Restul este împărțit între intermediari, fabrici și companii de salubritate. În ultimul an, ponderea Zabaleen a scăzut și mai mult, pe măsură ce fabricile preferă să cumpere direct de la companiile mari, care pot garanta volume constante și calitate standardizată. Comercianții locali, care cumpărau de la Zabaleen și revindeau mai departe, se plâng că marjele lor s-au subțiat, iar unii au renunțat la afacere.
În plus, războiul din Iran a avut un efect secundar neașteptat: a crescut prețul la energie electrică și la combustibili, ceea ce a făcut ca procesul de spălare și uscare a materialelor să fie mai costisitor. Multe ateliere folosesc generatoare diesel, iar facturile la electricitate au crescut de două ori. Unii sortatori au început să lucreze noaptea, când tarifele sunt mai mici, dar acest lucru le afectează sănătatea și viața de familie. Alții au redus din personal, ceea ce a dus la șomaj în rândul tinerilor din comunitate.
Cu toate acestea, Zabaleen nu sunt doar victime pasive. Ei au dezvoltat strategii de adaptare: unii s-au asociat în cooperative pentru a negocia prețuri mai bune, alții au investit în prese mecanice și în echipamente de sortare mai eficiente. Există inițiative de formare profesională și de acces la microcredite, dar acoperă doar o mică parte din nevoi. Liderii comunității cer guvernului să recunoască oficial rolul lor și să le acorde licențe de operare, precum și acces la spații de sortare în zone industriale. Fără aceste măsuri, spun ei, sistemul informal se va prăbuși, iar orașul se va îneca în gunoi.
Experții în economie circulară atrag atenția că pierderea expertizei Zabaleen ar fi o catastrofă ecologică. Ei au dezvoltat metode de sortare care nu pot fi replicate ușor de mașini, mai ales pentru deșeurile organice și pentru materialele compozite. În plus, comunitatea are o rețea socială solidă, care asigură colectarea din zonele sărace, unde companiile private nu au interes să ajungă. Dacă această rețea se destramă, gunoiul va ajunge în canale și pe străzi, agravând problemele de sănătate publică.
În concluzie, situația Zabaleen reflectă o problemă mai largă a economiilor emergente: creșterea valorii resurselor nu se traduce automat în bunăstare pentru cei care le extrag. În cazul deșeurilor, valoarea este creată de munca manuală, de cunoașterea locală și de rezistența unei comunități care a transformat o povară într-o oportunitate. Dar fără politici publice care să protejeze și să integreze acești lucrători, beneficiile vor fi captate de actori mai puternici, iar inegalitățile se vor adânci. Este un test pentru modelul de dezvoltare al Egiptului și pentru angajamentul său față de o tranziție justă către o economie verde.
De ce este important:
Această poveste nu este doar despre gunoi, ci despre justiție economică și sustenabilitate urbană. Într-o lume în care resursele devin tot mai rare și conflictele geopolitice perturbă lanțurile de aprovizionare, reciclarea locală devine o chestiune de securitate națională. Comunitatea Zabaleen demonstrează că soluțiile informale pot fi la fel de eficiente ca cele tehnologice, dar ele trebuie sprijinite, nu marginalizate. Dacă Egiptul și alte țări în curs de dezvoltare nu reușesc să integreze aceste comunități în economia formală, riscă să piardă atât capitalul uman, cât și beneficiile ecologice. Mai mult, această situație evidențiază cum războaiele și crizele globale au efecte în cascadă asupra celor mai vulnerabili, transformând o criză geopolitică într-o criză socială locală. Este un semnal de alarmă pentru factorii de decizie: fără politici incluzive, chiar și o creștere a cererii poate sărăci pe cei care produc valoarea.
