Srinivasan, cunoscut pentru viziunile sale radicale despre viitorul societății, a descris Network School ca fiind primul pas dintr-un plan în șapte etape pentru construirea unei noi societăți, așa cum a detaliat în cartea sa „The Network State” („Statul Rețea”). Ideea de bază este că Statele Unite se află într-un declin ireversibil, iar singura soluție este să se creeze o nouă națiune, una digitală, descentralizată, bazată pe comunități de tehnologiști.
Școala Rețelei funcționa într-un hotel abandonat din Malaezia, iar WSJ a descris programul ca fiind „pe jumătate incubator tech, pe jumătate retreat de auto-îmbunătățire”. Participanții, însă, nu au fost deloc încântați de condiții. S-au plâns de camere mucegăite, de lipsa femeilor și de o viață de noapte inexistentă. Pare mai degrabă un experiment social eșuat decât o utopie tech.
După ce WSJ a început să pună întrebări, Srinivasan a publicat un lung mesaj pe X (fostul Twitter) în care acuza publicația că pregătește un „hit piece” (un articol defăimător) care să-l prezinte ca pe „o rață ciudată” în loc de „un early adopter”. El a subliniat că este mândru de noua sa identitate de singaporez și că proiectul său este înțeles greșit.
Cu toate acestea, realitatea este că autoritățile malaysiene au invocat probleme de licențiere pentru a închide campusul. Srinivasan, însă, nu se dă bătut. Recent, a anunțat un nou acord pentru un campus în Kazahstan, ceea ce sugerează că ideea de „stat rețea” continuă să prindă rădăcini, chiar dacă într-o formă mai puțin grandioasă decât cea imaginată.
Ce este, de fapt, Network School? Este un program intensiv de câteva luni, în care participanții (în mare parte tineri antreprenori, developeri și crypto-entuziaști) trăiesc și lucrează împreună, urmând un curriculum axat pe construirea de startup-uri, pe tehnologii blockchain și pe crearea de comunități autonome. Srinivasan vede acest lucru ca pe un „laborator viu” pentru viitorul stat rețea, un concept care a câștigat popularitate în cercurile tehnoptimiste, dar care este privit cu scepticism de către critici.
Problemele întâmpinate în Malaezia nu sunt doar de natură logistică. Ele reflectă o tensiune mai profundă între viziunea utopică a lui Srinivasan și realitățile practice ale vieții în comun. Mucegaiul, lipsa facilităților și dezechilibrul de gen (majoritatea participanților erau bărbați) au transformat ceea ce ar fi trebuit să fie un paradis tech într-un coșmar pentru unii.
Reacția lui Srinivasan la articolul WSJ este tipică pentru un lider care se simte atacat. El a acuzat mass-media de senzaționalism și a încercat să reîncadreze narațiunea, spunând că Network School este doar începutul și că eșecurile sunt parte din proces. „Nu poți construi o nouă țară fără să încalci câteva ouă”, a scris el pe X, într-un ton care amintește de retorica fondatorilor de startup-uri care cred că pot rescrie regulile.
Dar întrebarea rămâne: poate un „stat rețea” să existe cu adevărat? Conceptul se bazează pe ideea că un grup de oameni care împărtășesc aceleași valori și interese poate crea o entitate suverană, independentă de granițele fizice, folosind tehnologia blockchain și criptomonedele pentru a gestiona resursele și a lua decizii colective. Srinivasan a fost unul dintre primii care au popularizat această idee, iar Network School este încercarea sa de a o pune în practică.
Cu toate acestea, realitatea este că autoritățile statale nu privesc cu ochi buni astfel de experimente. Malaezia, deși deschisă investițiilor tech, nu este dispusă să tolereze o comunitate care funcționează în afara legilor sale. Problemele de licențiere sunt doar vârful aisbergului. Pe lângă asta, există și întrebări legate de securitate, imigrație și impactul asupra comunităților locale.
Srinivasan a încercat să evite aceste probleme mutându-se în Singapore, un paradis fiscal și un hub tech, dar chiar și acolo, ideea unui „stat rețea” este privită cu scepticism. Singapore este cunoscut pentru controlul strict asupra societății și nu ar permite cu ușurință formarea unor entități paralele.
Așadar, închiderea campusului din Malaezia nu este doar o problemă logistică, ci un semnal că visul lui Srinivasan de a construi o nouă națiune se lovește de realități dure. Faptul că el a anunțat deja un nou campus în Kazahstan arată că nu renunță, dar și că este dispus să se adapteze. Kazahstanul, o țară cu o economie emergentă și o deschidere către inovație, ar putea fi un teren mai fertil pentru experimentul său.
În concluzie, Network School rămâne un experiment fascinant, dar controversat. Pe de o parte, reprezintă o încercare curajoasă de a reimagina societatea în era digitală. Pe de altă parte, eșecurile sale evidențiază dificultățile de a transpune în practică idei utopice. Rămâne de văzut dacă Srinivasan va reuși să-și ducă planul la bun sfârșit sau dacă acesta va rămâne doar o notă de subsol în istoria tech-ului.
De ce este important:
Acest caz ilustrează tensiunile dintre viziunile tehnologice radicale și realitățile juridice și sociale ale statelor naționale. Network School este un exemplu concret al modului în care ideea de „stat rețea” încearcă să devină realitate, dar se lovește de obstacole practice. Pentru antreprenori, investitori și factori de decizie, acest experiment oferă lecții valoroase despre limitele descentralizării și despre importanța conformării cu legile locale. De asemenea, subliniază cum mass-media poate influența percepția asupra unor proiecte inovatoare, dar controversate.
