Atacurile au început în zorii zilei de sâmbătă, în jurul orei 06:00 GMT, când două explozii puternice și focuri de armă prelungite au fost auzite în apropierea bazei militare principale de la Kati, la nord de capitală. Martorii au relatat că soldații au fost desfășurați pentru a bloca drumurile, iar în orașul Sévaré, precum și în Kidal și Gao, s-au înregistrat tulburări similare. Focuri de armă au fost auzite și lângă un lagăr militar din apropierea aeroportului din Bamako, unde sunt staționate forțe mercenare rusești. Locuitorii din Kati au postat pe rețelele sociale imagini cu casele lor distruse, iar un rezident a declarat: „Suntem blocați în Kati”. Armata a anunțat că situația este sub control și că o operațiune de „măturare” la scară largă este în desfășurare în Bamako, Kati și în alte părți ale țării bogate în aur.
Gruparea Jama’at Nusrat al-Islam wal-Muslimin (JNIM), afiliată Al-Qaida, și-a asumat responsabilitatea pentru atacurile din Kati, Bamako și localitățile din nord, inclusiv Mopti, Sévaré și Gao. De asemenea, rebelii tuaregi din Frontul de Eliberare a Azawadului (FLA) au revendicat participarea la asalturi, afirmând că au preluat controlul asupra mai multor poziții în Kidal și Gao. Videoclipuri verificate de Al Jazeera arată luptători înarmați intrând în Tabăra Națională de Tineret din Kidal și în reședința guvernatorului. Potrivit analiștilor, Kidal are o importanță simbolică majoră, deoarece controlul asupra acestui oraș înseamnă controlul asupra nordului Mali.
Contextul acestor atacuri este unul al unei crize de securitate prelungite. Mali se confruntă cu o rebeliune armată din 2012, când separatiștii tuaregi, aliați cu o grupare derivată din Al-Qaida, au preluat controlul asupra nordului țării. Intervenția militară franceză din 2013 a reușit să recucerească teritoriile, dar violențele au continuat, iar grupările jihadiste s-au reorganizat sub umbrela JNIM. În 2015, un acord de pace mediat de ONU între guvern și rebelii tuaregi a fost semnat, dar nu a fost implementat pe deplin. Loviturile de stat militare din 2020 și 2021 au adus la putere pe colonelul Assimi Goita, care a promis să restabilească securitatea. În realitate, însă, situația s-a înrăutățit, iar guvernul controlează doar o parte din teritoriu.
Analiștii subliniază că atacurile coordonate reprezintă o „evoluție foarte periculoasă”. Ulf Laessing, analist pentru Sahel la fundația germană Konrad Adenauer, a declarat pentru Al Jazeera că securitatea se degradează în fiecare an, iar guvernul are un control redus asupra unor zone întinse. „Mali este un teritoriu vast, de două ori mai mare decât Franța. Majoritatea oamenilor trăiesc în sud, nordul este deșert și munți... este imposibil de controlat, nici francezii nu au reușit, cu atât mai puțin rușii”, a spus el. Laessing a adăugat că nu există o soluție militară, iar grupările armate sunt „înrădăcinate” în zonele rurale. Singura veste bună este că, până acum, acestea nu au reușit să controleze orașe mari.
Un alt aspect important este implicarea mercenarilor ruși. Deși gruparea Wagner a anunțat retragerea din Mali în iunie 2025, luptătorii ruși au rămas sub egida Africa Corps, o altă structură paramilitară susținută de Kremlin. Martorii au relatat că mercenarii ruși au fost implicați în luptele din Bamako, în jurul aeroportului, dar se pare că aceștia s-au retras din Kidal, predând armele sau părăsind tabăra militară. Potrivit corespondentului Al Jazeera, Nicolas Haque, „mercenarii ruși par să fi cedat orașul Kidal sau cel puțin tabăra militară unde se aflau împreună cu forțele maliene”. Această retragere este semnificativă, deoarece arată o slăbire a capacității de luptă a rușilor, posibil din cauza presiunilor de pe frontul din Ucraina.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Uniunea Africană, secretarul general al Organizației pentru Cooperare Islamică și Biroul pentru Afaceri Africane al SUA au condamnat atacurile. Cu toate acestea, analiștii consideră că regimul Goita se confruntă cu o criză de legitimitate și că violențele ar putea continua. Ibrahim Yahaya Ibrahim, director adjunct pentru Sahel la International Crisis Group, a declarat că autoritățile maliene au fost prinse pe nepregătite, iar ofensiva face parte dintr-un tipar mai larg de escaladare a violențelor. „Chiar dacă este greu de spus că este o surpriză totală, cred că este doar un alt episod dramatic dintr-o serie de atacuri spectaculoase pe care le-am văzut în ultimii ani din partea JNIM împotriva guvernului”, a spus el.
Pe lângă atacurile directe, JNIM a impus o blocadă economică și a combustibilului încă din septembrie 2025, prin blocarea principalelor autostrăzi folosite de camioanele-cisternă care aduc combustibil din Senegal și Coasta de Fildeș. Aceasta a dus la o penurie severă de motorină în Bamako, paralizând capitala timp de săptămâni. Deși situația s-a calmat temporar, în martie 2026 locuitorii s-au confruntat din nou cu lipsa de motorină, combustibilul fiind prioritizat pentru sectorul energetic.
În concluzie, atacurile coordonate din Mali reprezintă o amenințare majoră la adresa stabilității regionale și a regimului militar de la Bamako. Capacitatea grupărilor armate de a acționa simultan în mai multe orașe, inclusiv în capitală, arată o organizare și o coordonare fără precedent. Retragerea mercenarilor ruși din Kidal și slăbirea forțelor de securitate maliene sugerează că guvernul ar putea pierde controlul asupra unor teritorii cheie. Fără o soluție politică și cu o criză umanitară în creștere, Mali riscă să devină un nou focar de instabilitate în Sahel, cu consecințe grave pentru întreaga regiune.
De ce este important:
Atacurile coordonate din Mali nu sunt doar o criză națională, ci și un semnal de alarmă pentru securitatea regională în Sahel. Escaladarea violențelor, implicarea grupărilor jihadiste și a rebelilor tuaregi, precum și retragerea mercenarilor ruși arată că echilibrul de putere se schimbă. Pentru România și Europa, instabilitatea din Sahel poate duce la creșterea fluxurilor migratorii, la proliferarea terorismului și la afectarea rutelor comerciale. În plus, eșecul soluțiilor militare subliniază nevoia urgentă de dialog politic și de sprijin internațional coordonat pentru a preveni un colaps statal care ar putea avea efecte de domino în întreaga Africă de Vest.
