Totul a început pe 21 august, când Ruffalo a partajat pe Instagram un clip mai vechi al lui Safra Catz, vicepreședintele executiv al Oracle, compania fondată de Larry Ellison. În clip, Catz lăuda mândră contribuția tehnologiei Oracle la efortul de război al armatei israeliene după atacul din 7 octombrie 2023. "Avem o tehnologie profund îngrijorătoare la Oracle și am vrut să ne asigurăm că este disponibilă pentru efort", declarase ea. Ruffalo nu a ezitat să facă legătura: a acuzat Catz că se bucură de "genocid", perpetrat de un "sistem de opresiune apartheid alimentat de Oracle", întrebându-se de ce administrația Trump împinge această fuziune "ilegală" înainte.
Reacția nu s-a făcut așteptat. Paramount a ripostat prompt, acuzați actorul că invocă "trope antisemite", sustinând că referirile la "genocid" și "apartheid" în legătură cu o tranzacție corporativă au depășit orice limită. Organizații puternice pro-Israel, precum Centrul Simon Wiesenthal (prin CEO-ul Jim Berk) și Liga Anti-Difamare (prin Jonathan Greenblatt), au calificat declarațiile lui Ruffalo ca fiind "un caz de manual al obsesiei și demonizării" evreilor, respectiv "cinic și dezgustător".
Dar ce a urmat a surprins mulți: o undă de solidaritate fără precedent. Mai mult de 180 de personalități evreie proeminente, majoritatea din industria divertismentului, au semnat o scrisoare deschisă în care resping categoric acuzațiile aduse lui Ruffalo. Ei susțin că critica politicii guvernamentale israeliene, a contractelor militare ale corporațiilor și a executivilor implicați nu este o critică adresată poporului evreu. Este o distincție fundamentală, dar una care pare să fie deliberat stersă în discursul public actual.
Mecanismul de control al narativului
Experți și istorici, precum Zachary Foster, istoricul evreu al Palestenei și fondatorul platformei Palestine Nexus, descriu acest lucru ca pe o "dublă standard ireală și irațională". Foster explică pentru Al Jazeera: "Dacă ataci Israel, ești antisemite, dar dacă ataci orice altă țară din lume, nu ești acuzat de bigotrie față de identitatea religioasă declarată a acelei țări". El subliniază importanța legăturii între consolidarea activelor media de către familia Ellison – inclusiv versiunea americană a TikTok și CBS – și legăturile strânse cu armata israeliană. Larry Ellison a fost un finanțator cheie al "Prietenilor Armatei Israeliene", contribuind cu 16,6 milioane de dolari doar în 2017, declarând că "nu există onoare mai mare decât susținerea unor dintre cei mai curajoși oameni din lume".
În octombrie, Paramount-Skydance a achiziționat site-ul de comentarii The Free Press, numind fondatoarea sa pro-Israel și conservatoare, Bari Weiss, ca redactor-șef al CBS News. Acest lucru nu este doar business; este, conform lui Foster, o mișcare politică deliberată de a "inversa fluxul" critiquei internaționale crescute față de Israel.
O strategie veche, rafinată pentru era modernă
Jenin Younes, directorul juridic al Comitetului American-Arab Anti-Discriminare (ADC), avertizează că americanii încep să realizeze că acuzațiile de antisemitism sunt adesea folosite greșit pentru a opri critica adresată Israelului, dar puțini știu că această strategie are o istorie lungă. Ea indică cazurile academicienilor Norman Finkelstein și Steven Salaita, cariere distruse din cauza criticii tratamentului palestinienilor. Mai recent, actrițe precum Susan Sarandon (Oscar) și Melissa Barrera (Scream) au fost lăsate de agenții lor, iar educatoarea pentru copii Ms Rachel a fost atacată pentru că a vorbit despre copiii uciși și foametezi din Gaza.
"Mijlocul principal este deformarea legii drepturilor civice, confundând discursul anti-Israel sau anti-sionist cu antisemitismul", explică Younes. Analistul politic palestinian-american Yousef Munayyer confirmă: în ultimul deceniu, guvernul israelian și susținătorii săi au trecut de la apără la atac. "Ei cred că simpla apărare a politicilor lor nu mai este eficientă. E foarte greu să apere apartheidul și genocidul. E mult mai eficient... să mergi după critici. Si acuzația de antisemitism este una dintre cele mai vechi tactici."
Consecințele reale: tăcerea forțată
Efectul este unul "deleteriu" asupra activismului palestinian. "Nu mai există proteste pe campusuri, cu adevărat, pentru că frângerea disidenței de către Congres și apoi de către administrația Trump a fost atât de reușită", spune Younes. Ea suspectează că acest lucru este una din cauzele pentru care nu a existat un mișcăr de protest semnificativ al studenților împotriva războiului cu Iranul.
Cazurile lui Mahmoud Khalil, absolvent de la Columbia University, arestat de ICE și deținut luni pentru participarea la proteste, și a lui Rumeysa Ozturk, studentă la Tufts, reținută brutala în fața casei pentru un articol de opinie criticând Israel, sunt mesaje clare. "Nu trebuie să pedepsești pe toți: trebuie doar să distrugi viața unor câțiva oameni... și toată lumea primește mesajul", concluzionează Younes cu amărăciune. Chiar și oamenii bineintenționați nu sunt dispuși să își riscă viața sau a familiilor pentru cauze politice – o realitate înțelegibilă, dar periculoasă pentru democrație.
Ruffalo a clarificat ulterior că vederile sale vin din propriile convingeri politice și nu ar trebui interpretate ca ostilitate față de evrei. Dar dauna narativului a fost făcută. Controversa Ruffalo-Paramount nu este un incident izolat, ci un studiu de caz al unui fenomен mai larg: utilizarea acuzației de ură pentru a proteja interesele corporative și militare, pentru a consolida puterea mediatică și pentru a face tăcere disidența. Într-o epocă în care opinia publică occidentală se înclină din ce în ce mai clar spre o critică a conduitelor Israelului în Gaza, încercarea de a criminaliza empatia și analiza politică devine tot mai disperată și tot mai vizibilă.
De ce este important:
Această controverse nu este doar un scandal Hollywoodian, ci un test decisiv pentru libertatea de exprimare și integritatea presei în Occident. Demonstrează cum puterile corporative și politice folosesc acusarea de antisemitism – o ură reală și istoric teribilă – ca un scut pentru a evita responsabilizarea pentru crimenă de război, aparthei și consolidare monopolistică a media. Când 180 de personalități evreie apără un non-evreu acuzat de antisemitism pentru că a criticat legăturile militare ale unui miliardar, semnalul este clar: comunitatea evreică nu este un monolit și refuză să fie folosită ca armă politică. Lupta lui Ruffalo este lupta noastră toțor pentru dreptul de a întreba: cui profite războiului și cine controlează narativul?
