În inima Johannesburgului, ascuns între zidurile unui vechi depozit de fructe și legume, se află o instituție culturală care a schimbat cursul istoriei Africii de Sud. Market Theatre, care sărbătorește anul acesta jumătate de secol de existență, nu este doar un simplu loc de spectacole, ci un monument viu al rezistenței împotriva apartheidului, un spațiu unde arta a devenit armă și unde vocile celor reprimați au găsit, în sfârșit, un amplificator puternic.
Înființat în anii cei mai întunecați ai regimului de apartheid, teatrul a reprezentat de la bun început un act de curaj politic și artistic. Chiar și faptul că publicul său era format din sud-africani de toate rasele, stând împreună în aceeași sală, constituia o provocare directă adusă legilor stricte de segregare racială care împărțeau orașul în zone distincte pentru „albi” și „negri”. Într-o epocă în care simpla asociere între persoane de rase diferite putea duce la arestare, Market Theatre a deschis larg porțile sale pentru toată lumea.
Contextul istoric al înființării sale este profund semnificativ. Teatrul și-a deschis ușile la doar câteva zile după răscoala din Soweto din 1976, un moment care a schimbat ireversibil țara. În acele zile tragice, tinerii au ieșit pe străzi pentru a protesta împotriva impunerii limbii afrikaans ca limbă de predare în școli, iar represiunea guvernamentală a dus la moartea a sute de oameni, majoritatea elevi și studenți. În acele zile de iunie, când sângele curgea pe străzile Africii de Sud, Market Theatre a devenit un refugiu al speranței și al expresiei libere.
Greg Homann, actualul director artistic al teatrului, subliniază importanța acestui moment fondator: „Ne-am deschis ușile la trei zile după acel eveniment. Market Theatre a fost forjat în acele zile ale datei de 16 iunie și a purtat de atunci povestea națională a Africii de Sud de-a lungul anilor întunecați ai apartheidului.” Această misiune istorică a teatrului de a fi cronicarul națiunii a continuat neabătută timp de cinci decenii.
De-a lungul celor 50 de ani de existență, pe scena Market Theatre au evoluat unele dintre cele mai mari personalități culturale ale Africii de Sud. Actorul legendar John Kani și dramaturgul Athol Fugard și-au construit reputația aici, creând lucrări care au rezonat în întreaga lume. Printre producțiile de renume internațional care au luat naștere aici se numără „Woza Albert”, „Sophiatown” și „Sizwe Banzi is Dead”, fiecare dintre ele fiind o critică ascuțită a regimului de apartheid.
Un loc special în istoria teatrului îl ocupă musical-ul „Sarafina”, scris de muzicianul de jazz Hugh Masekela. Această producție, care abordează tema răscoalei din Soweto, a ajuns pe Broadway și a devenit un film de succes la Hollywood, cu Whoopi Goldberg în rolul principal. Astfel, mesajul de luptă împotriva apartheidului a traversat oceanul, ajungând la milioane de oameni și sensibilizând opinia publică internațională.
Cu toate acestea, supraviețuirea teatrului nu a fost niciodată garantată. John Kani, câștigător al premiului Tony, și-a amintit într-un interviu din 2014 reacția sa inițială când fondatorii Barney Simon și Mannie Manim i-au prezentat viziunea lor: „Am crezut că acești doi albi sunt nebuni, nu va funcționa. Mi-au spus mie și lui Athol Fugard că va fi deschis pentru toți. Le-am spus: despre ce vorbiți, suntem în '75, '76.” Cu toate acestea, Kani a recunoscut ulterior că „întreaga mea carieră s-a conturat pe această scenă.”
Teatrul a funcționat constant sub amenințarea raidurilor poliției și a cenzurii. Homann descrie atmosfera tensionată: „Teatrul era adesea percheziționat. Actorii se aflau uneori în pericol. Cenzorii intrau pe scenă și își începeau activitatea chiar în fața publicului. Aproape că devenea un al doilea act al producției, în care cenzura făcea activ parte din spectacol.” Această invazie a realității opresive în spațiul artistic a transformat fiecare reprezentație într-un act de rezistență.
Pentru a ocoli legile stricte de segregare, directorii teatrului au găsit soluții ingenioase. Homann explică unul dintre aceste trucuri legale: „La un moment dat, barul nostru a fost vândut pentru un rand, echivalentul a aproximativ 50 de cenți americani, pentru a deveni proprietate privată.” Această stratagemă permitea persoanelor de culoare „să stea în acel spațiu în mod legal. Dar dacă făceau un singur pas, de un metru, în hol, deveneau ilegali conform legilor apartheidului.”
Impactul teatrului nu s-a limitat doar la scena artistică. În timp ce lucrările sale au contribuit la răspândirea mesajului mișcării anti-apartheid atât în țară, cât și în străinătate, unii spectatori albi au fost profund tulburați de ceea ce vedeau. Arthur Molepo, regizor veteran implicat în Market Theatre de la înființare, își amintește reacțiile: „De multe ori i-am văzut pe albi ridicându-se. Vedeai un bărbat apucând o femeie și ieșind în timpul piesei, ceea ce însemna că erau furioși sau nu erau de acord cu ceea ce spuneam.”
Cu toate acestea, Molepo subliniază unitatea care domnea în spatele cortinei: „Nu exista negru, nu exista alb. Eram doar un grup întreg, o adunare întreagă. Așa că făceam lucruri, făceam teatru.” Această solidaritate artistică a reprezentat o viziune a Africii de Sud post-apartheid cu mult înainte ca aceasta să devină realitate.
În prezent, teatrul continuă să abordeze teme istorice și sociale relevante. Anul acesta, Molepo a regizat o nouă producție a piesei din era apartheidului – „Marabi”. Din aplauzele și ovațiile în picioare a devenit clar că subiectul rezonă încă puternic, chiar și cu un public format în principal din tineri din generația Z și milenials, care nu au cunoscut viața sub apartheid. Piesa urmărește luptele unei familii de culoare în prima jumătate a secolului douăzeci și se încheie cu strămutarea lor forțată din propria casă, în baza legilor de segregare rasială ale guvernului alb.
Gabisile Tshabalala, în vârstă de 35 de ani, a interpretat rolul principal în Marabi. Deși a crescut într-o Africa de Sud liberă și nu își amintește apartheidul, actrița înțelege importanța continuării acestei moșteniri artistice: „Teatrul este extrem de important pentru tinerii sud-africani... mai ales ca oameni de culoare... avem oportunitatea de a ne spune poveștile.”
Această misiune de a spune povestea Africii de Sud continuă să fie în centrul activității teatrului, așa cum subliniază Homann: „Teatrul spune povestea Africii de Sud, oricare ar fi ea în fiecare zi. În anii '80, aceasta era povestea luptei împotriva apartheidului. Mai recent, este povestea...” – și aici istoria continuă să se scrie, la fel cum Market Theatre continuă să fie un spațiu al adevărului, al curajului și al expresiei artistice libere.
Market Theatre din Africa de Sud: Teatrul iconic care a înfruntat apartheidul și sărbătorește 50 de ani de curaj artistic
