În meciul de joi, desfășurat la Boston, Franța a fost din nou un obstacol de netrecut pentru Maroc, la fel ca în semifinala din Qatar, acum patru ani. De data aceasta, „Les Bleus” s-au impus cu 2-0, punând capăt parcursului marocanilor în această ediție a Cupei Mondiale. Cu toate acestea, performanța generală a Marocului la turneul extins la 48 de echipe poate fi considerată un succes: a devenit prima națiune africană care ajunge în sferturi de finală în două ediții consecutive, a eliminat Olanda și a speriat Brazilia în meciul de deschidere al turneului final găzduit de Canada, Mexic și Statele Unite.
Au existat unele îndoieli cu privire la cum se vor descurca marocanii, având în vedere schimbarea antrenorului cu doar trei luni înainte de startul competiției. Mohamed Ouahbi a făcut însă o tranziție lină de la echipele de juniori la postul de selecționer, după ce a condus Marocul spre titlul Cupei Mondiale U-20 anul trecut. „Avem o echipă tânără care vrea să crească și care va continua să o facă. Avem jucători talentați care ne vor permite să progresăm”, a declarat Ouahbi după meciul de joi.
Marocul își va îndrepta acum atenția către următoarea Cupă Mondială, cu un interes special – vor fi co-gazde ale turneului final din 2030, alături de Portugalia și Spania, și, prin urmare, sunt deja calificați. „Avem o echipă tânără care vrea să crească și care va continua să o facă. Avem jucători talentați care ne vor permite să creștem”, a adăugat Ouahbi.
Ar fi normal să presupunem că Marocul își va păstra antrenorul și îi va acorda timp să îmbunătățească echipa, având ca obiectiv câștigarea următoarei Cupe Mondiale. Dar Ouahbi va trebui să negocieze două finale ale Cupei Africii pe Națiuni, în 2027 și 2028, înainte de acel moment și este conștient de natura precară a antrenoratului în Africa, unde eșecul în turnee duce invariabil la schimbări. Predecesorul său, Walid Regragui, a fost contestat de fanii marocani după ce a pierdut finala Cupei Națiunilor împotriva Senegalului, la Rabat, în ianuarie.
„Trebuie mai întâi să ne calificăm la Cupa Națiunilor și să o câștigăm. Trebuie să facem un pas înapoi și să ne asigurăm că avem o echipă care poate crea și genera vise în viitor. Și să câștigăm trofee pentru a ne asigura că suntem pe drumul cel bun”, a adăugat Ouahbi.
Marocul are un palmares slab în Cupa Națiunilor, în ciuda poziției de lider pe continent. Au câștigat un singur campionat african, în 1976, înainte de a primi titlul din 2025 după ce Senegal a fost deposedat de trofeu pentru că a părăsit terenul în timpul finalei. Această decizie este contestată și ar putea fi anulată.
Marocul va juca din nou în septembrie, când încep calificările pentru Cupa Națiunilor. Au în grupă Gabon, Lesotho și Niger, ceea ce pare o misiune de rutină. Dar dacă au vreo speranță de succes la Cupa Mondială din 2030, vor avea nevoie de o dietă mai dură de adversari pentru a-și ajusta șansele. „Desigur, Cupa Națiunilor nu este Cupa Mondială. Este un alt tip de competiție, cu adversari care au stiluri de joc diferite”, a spus antrenorul. „Așadar, când nu ești obișnuit să joci împotriva acestor stiluri, când nu ești pregătit pentru o Cupă Mondială, poți fi eliminat foarte repede.”
De ce este important:
Această tranziție a Marocului de la o echipă care a uimit lumea în 2022 la una care se pregătește să fie gazdă în 2030 este un studiu de caz fascinant despre cum fotbalul african poate evolua. Marocul nu doar că demonstrează că poate concura la cel mai înalt nivel, dar și că poate organiza un eveniment global. Succesul lor în calitate de co-gazde ar putea deschide ușa pentru alte națiuni africane să găzduiască turnee majore, iar performanțele lor pe teren inspiră o nouă generație de fotbaliști. În plus, modul în care gestionează presiunea de a fi gazdă și de a câștiga trofee continentale va fi un indicator al maturității fotbalului marocan. Este o poveste despre ambiție, reziliență și viziune pe termen lung.
