Prima repriză a fost un adevărat coșmar pentru campionii mondiali din 2018. Senegalul, o echipă care a demonstrat încă din start că nu este deloc o victimă ușoară, a dominat clar jocul. Conduși de veteranul Sadio Mane, senegalezii au pus stăpânire pe mijlocul terenului și au creat ocazii periculoase. Nicolas Jackson a fost aproape de gol în minutul 25, când a lovit bara, iar mingea a ricoșat în portarul Mike Maignan, scăpând în ultima clipă. Ismaila Sarr a ratat apoi o ocazie uriașă în prelungirile primei reprize, trimițând mingea peste poartă. Franța părea pierdută, fără idei, iar Didier Deschamps, antrenorul care se află la ultimul său turneu înainte de a părăsi banca tehnică după 14 ani, avea nevoie de o schimbare radicală.
Și aceasta a venit la pauză. Decizia lui Deschamps de a muta jocul lui Michael Olise din banda dreaptă în interior, în spatele lui Mbappe, a fost genială. Olise, proaspăt câștigător al Balonului de Aur, a început să dicteze ritmul și să creeze spații. În minutul 66, a venit momentul de grație: Olise a executat o pasă perfectă în careu, iar Mbappe, cu o mișcare fulgerătoare, a scăpat de marcaj și a trimis mingea în plasă. 1-0 pentru Franța, iar stadionul a explodat.
Senegalul nu s-a dat bătut, dar francezii au continuat să preseze. În minutul 80, Adrien Rabiot l-a lansat perfect pe Bradley Barcola, intrat de pe bancă, care a sprintat și a înscris cu sânge rece, făcând 2-0. Părea că totul este decis, dar senegalezii au redus din diferență în minutul 90+3, prin Ibrahim Mbaye, care a profitat de o neatenție a apărării franceze. Cu toate acestea, Mbappe avea să scrie ultimul cuvânt. În minutul 96, după o cursă spectaculoasă, a șutat de la distanță, iar mingea s-a dus direct în vinclu, fără speranțe pentru portarul Edouard Mendy. 3-1, iar Mbappe a devenit, cu 58 de goluri, cel mai bun marcator din istoria naționalei Franței, depășindu-l pe Thierry Henry.
Această dublă l-a propulsat pe Mbappe la 14 goluri în Cupele Mondiale, la doar două distanță de recordul absolut deținut de Miroslav Klose (16). A depășit astfel nume legendare precum Pele (12), Lionel Messi (13) și compatriotul Just Fontaine (13), egalându-l pe Gerd Muller. Cu o asemenea formă, Mbappe este pe cale să rescrie toate recordurile competiției.
Pentru Franța, această victorie este crucială, mai ales în contextul în care următoarele meciuri sunt cu Irak și Norvegia lui Erling Haaland. Deschamps a avertizat însă împotriva excesului de încredere, amintind de coșmarul din 2002, când Franța, campioana en-titre, a pierdut chiar cu Senegalul în meciul de deschidere și a fost eliminată din grupă fără să marcheze vreun gol. De data aceasta, istoria nu s-a repetat, iar francezii au demonstrat că au caracter și capacitatea de a reveni atunci când sunt sub presiune.
Senegalul, deși învins, a arătat că este o echipă redutabilă, capabilă să pună probleme oricărui adversar. Cu jucători talentați precum Sadio Mane, Nicolas Jackson și Ismaila Sarr, Lions of Teranga rămân o forță de temut în această competiție. Meciul a fost arbitrat de iranianul Alireza Faghani, care a avut o prestație controversată, mai ales în minutul 60, când a refuzat să acorde un penalty clar pentru Franța, după un duel între Mbappe și Mane.
În concluzie, Franța a început cu dreptul campania pentru a treia cupă mondială, iar Kylian Mbappe continuă să scrie istorie. Cu un joc spectaculos și o determinare de fier, Les Bleus sunt, fără îndoială, unul dintre principalii pretendenți la titlu. Rămâne de văzut dacă vor reuși să mențină acest ritm și să evite surprizele neplăcute pe parcursul turneului.
De ce este important:
Această victorie nu este doar un simplu succes în debutul Cupei Mondiale, ci o declarație de intenție din partea Franței, una dintre marile favorite la câștigarea trofeului. Kylian Mbappe demonstrează încă o dată că este un jucător de excepție, capabil să decidă meciuri de unul singur și să doboare recorduri istorice. Pentru Senegal, deși înfrângerea este dureroasă, echipa a arătat că poate concura la cel mai înalt nivel, iar lupta pentru calificare rămâne deschisă. Acest meci reamintește de asemenea de fragilitatea marilor favorite, așa cum s-a întâmplat în 2002, și subliniază importanța adaptării tactice și a mentalității de învingător.
