Conform termenilor acordului, Teheranul s-a angajat să redeschidă complet Strâmtoarea Hormuz, care fusese efectiv închisă de la sfârșitul lunii februarie, în timp ce Washingtonul a promis să „elaboreze un plan definitiv și convenit reciproc” pentru a furniza 300 de miliarde de dolari fonduri pentru reconstrucția și dezvoltarea Iranului. De asemenea, Iranul a promis că nu va „procura sau dezvolta arme nucleare”.
Senatorul republican Bill Cassidy, un critic rar al lui Trump în cadrul partidului său, care recent a pierdut o primară pentru un al treilea mandat, a calificat MoU-ul drept „cea mai mare greșeală de politică externă din ultimele decenii”. „Reagan se întoarce în mormânt”, a scris Cassidy pe X, referindu-se la fostul președinte Ronald Reagan, considerat o figură iconică a mișcării conservatoare. „Ambițiile nucleare ale Iranului nu au fost limitate, iar ei au învățat că amenințarea Strâmtorii Hormuz funcționează și, fără îndoială, o vor folosi în viitor”, a adăugat el.
Thomas Massie, senator republican din Kentucky, care a pierdut recent o provocare în primară în fața unui candidat susținut de Trump, Ed Gallrein, a criticat includerea planului de asistență de 300 de miliarde de dolari, susținând că suma este de cinci ori mai mare decât ceea ce cheltuiește Congresul SUA anual pe drumuri și poduri. „Nu putem să dăm atâția bani unui regim care ne amenință constant”, a spus Massie.
Nikki Haley, fosta ambasadoare a SUA la ONU în timpul primei administrații Trump, a pus la îndoială angajamentul Washingtonului de a ajuta Iranul să se reconstruiască după distrugerile războiului. „Acest regim strigă «Moarte Americii», ucide soldații noștri și încearcă să asasineze americani pe teritoriul SUA”, a scris Haley pe X. „Ei cred că au obligația de a ne distruge. Acum, noi plănuim să deblocăm miliarde de dolari și să ridicăm sancțiunile, cu promisiunea de și mai mulți bani.”
Planul lui Trump a fost comparat nefavorabil cu acordul mai detaliat din 2015 al fostului președinte Barack Obama cu Iranul, prin care Iranul accepta limite ale programului său nuclear în schimbul ridicării sancțiunilor. Trump a ieșit din acel acord în 2018, spunând că „a îmbogățit regimul iranian și a permis comportamentul său malefic”.
Mike Pence, care a fost primul vicepreședinte al lui Trump, a declarat miercuri că MoU-ul SUA-Iran „miroase a genul de împăciuitorism pe care administrația noastră l-a respins în acordul nuclear Obama-Iran”. Pence a spus că SUA ar trebui să urmărească un acord care „obligă Iranul să-și demonteze programul nuclear, să-și demonteze programul de rachete, să înceteze sprijinul pentru proxy-urile teroriste și să deschidă strâmtoarea”. „În lipsa acestora, ar trebui să lăsăm Forțele noastre Armate să termine treaba în termenii noștri”, a adăugat Pence pe X.
Senatorul Ted Cruz din Texas a apărat MoU-ul de comparațiile cu acordul Obama, dar și-a exprimat îngrijorarea cu privire la furnizarea de fonduri Iranului. „Vreau să îndemn președintele să nu renunțe la victorie; le-am distrus armata și nu ar trebui să finanțăm reconstrucția”, a spus Cruz pe X.
Contextul acestui acord este unul tensionat. Războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului, care a durat aproape patru luni, a lăsat Iranul într-o stare de devastare economică și militară. Strâmtoarea Hormuz, o rută vitală pentru transportul petrolului, fusese blocată de Iran ca măsură de presiune, ceea ce a dus la creșterea prețurilor globale la energie. Acordul actual pare să fie o încercare de a stabiliza regiunea, dar criticii spun că oferă prea multe concesii unui regim care nu și-a schimbat comportamentul agresiv.
De asemenea, este important de menționat că acest MoU vine după ce Trump a promis în campania electorală că va pune capăt războaielor costisitoare din Orientul Mijlociu. Însă, pentru mulți republicani, acest acord seamănă mai mult cu o capitulare decât cu o pace negociată. Ei consideră că Iranul a fost învins militar și că nu ar trebui să primească fonduri pentru reconstrucție fără concesii majore, cum ar fi dezarmarea completă.
Pe de altă parte, susținătorii acordului, inclusiv unii diplomați și analiști, subliniază că alternativa ar fi fost continuarea războiului, cu costuri umane și financiare mult mai mari. Ei argumentează că redeschiderea Strâmtorii Hormuz și angajamentul Iranului de a nu dezvolta arme nucleare sunt câștiguri semnificative, chiar dacă imperfecte.
În concluzie, memorandumul Trump-Iran a deschis o falie adâncă în interiorul Partidului Republican, între cei care doresc o retragere rapidă din conflictele din Orientul Mijlociu și cei care consideră că orice acord cu Iranul trebuie să fie mult mai strict. Rămâne de văzut dacă acest MoU va fi ratificat de Congres sau dacă va fi modificat sub presiunea criticilor.
De ce este important:
Acest acord marchează o schimbare majoră în politica externă a SUA sub Trump, după un război devastator cu Iranul. Dezbaterea din interiorul Partidului Republican reflectă tensiunile dintre realism și intervenționism, iar modul în care va evolua această situație va avea implicații profunde pentru securitatea globală, prețurile energiei și stabilitatea Orientului Mijlociu. De asemenea, arată cât de divizată este clasa politică americană în privința modului de a trata regimurile ostile.
