Într-o știre care a cutremurat spațiul mediatic și digital din China, națiunea își plânge pierderea unei figuri emblematice, a cărui influență a modelat aspirațiile și deciziile a milioane de tineri. Zhang Xuefeng, unul dintre cei mai proeminenți influenceri educaționali din țară, a decedat subit, lăsând în urmă un moștenire complexă, marcată de un pragmatism feroce și de o controversă perpetuă. Timp de mai puțin de un deceniu, Zhang a reușit performanța de a deveni un nume omniprezent în rândul tineretului chinez, depășind statutul de simplu consilier pentru a se transforma într-un veritabil barometru social al anxietăților contemporane.
Cu o audiență impresionantă de peste 26 de milioane de urmăritori pe Douyin, versiunea internă a platformei TikTok, Zhang Xuefeng, în vârstă de doar 41 de ani, a dominat o nișă aparent aridă, dar crucială pentru societatea chineză: consilierea privind admiterea la universitate și alegerea specializării. Misiunea sa declarată era să îi ajute pe studenți și părinți să navigheze prin labirintul birocratic al învățământului superior pentru a atinge ceea ce mulți consideră „sfântul graal” al societății contemporane: perspective superioare de angajare. Însă, modul în care a abordat această misiune l-a transformat într-o figură polarizantă, capabilă să stârnească admirație ferventă, dar și critici aspre din partea intelectualității.
Riscul și recompensa în societatea chineză modernă
Într-o piață a muncii tot mai competitivă și imprevizibilă, Zhang a devenit cunoscut pentru o abordare extrem de pragmatică, uneori chiar brutală, a carierei și educației. El nu s-a sfiit să demonteze mituri idealiste, declarând la un moment dat că „orice specializare este mai bună decât jurnalismul” și descriind științele umaniste drept o „industrie de servicii care se ocupă de nevoile altora”. Aceste afirmații, deși dureroase pentru unii, au rezonat profund cu o societate marcată de o anxietate pervazivă, alimentată de o economie care încetinește și de o rată a șomajului în rândul tinerilor care rămâne îngrijorător de ridicată. Ascensiunea sa a fost legată indisolubil de această atmosferă de incertitudine, oferind o busolă celor care se simteau pierduți în ceață.
Moartea sa, survenită într-o zi de marți, a oprit brusc orice dezbatere. Zvonurile despre prăbușirea sa în timp ce făcea exerciții fizice au început să circule în după-amiaza, iar confirmarea a venit la scurt timp printr-o declarație postată pe rețelele sale sociale: decesul a fost cauzat de un stop cardiac. Impactul știrii a fost imediat și masiv. Hashtag-ul „Zhang Xuefeng a murit” a generat peste 600 de milioane de vizualizări în mai puțin de 24 de ore, iar omagii au curs din toate direcțiile, inclusiv din partea marilor media de stat precum CCTV și People's Daily. „Este o mare pierdere – el a schimbat cu adevărat destinul multor familii fără orientare și fără resurse”, a scris un utilizator pe Weibo, într-un comentariu care a strâns mii de aprecieri, subliniind rolul său de ghid pentru clasele defavorizate.
Ascensiunea unui „copil al provinciei”
Traiectoria lui Zhang a fost, în sine, o poveste a aspirației sociale. Născut în 1984 într-un mic district din Qiqihar, provincia Heilongjiang, în nord-estul Chinei, el a urcat pe scara socială prin propriile eforturi, un parcurs care l-a făcut accesibil și admirat de milioane de oameni obișnuiți. A absolvit Universitatea Zhengzhou, specializându-se în ingineria apei și canalizării, un domeniu tehnic care i-a oferit o perspectivă tangibilă asupra pieței muncii. După absolvire, a intrat în industria meditațiilor, un sector aflat într-o expansiune rapidă, ghidând studenții prin procesul complex al examenelor de admitere la studiile postuniversitare.
În China, educația a fost mult timp văzută drept cheia succesului, iar Zhang a înțeles că momentele decisive ale vieții depind de câteva examene cu mize uriașe: gaokao (examenul de admitere la universitate), kaoyan (examenul pentru studiile postuniversitare) și kaogong (examenul pentru funcția publică). El a intrat pe piață într-un moment de transformare radicală: între 1998 și 2008, numărul studenților admiși la facultăți a sărit de la un milion la aproape șase milioane. Această expansiune a oferit o șanse familiilor cu venituri mici din zonele rurale, dar a creat și o supraproducție de absolvenți, ducând la o presiune imensă asupra pieței muncii. „Zilele în care o diplomă universitară garanta un loc de muncă bun au apus”, a explicat Xiang Biao, directorul Institutului Max Planck pentru Antropologie Socială, subliniind că inegalitatea crescândă a făcut din educație „ultimul canal pentru mobilitatea socială”.
Vocea clară într-un sistem opac
Pentru mulți, sistemul de admitere devenise un labirint de reguli care variau de la o provincie la alta. Zhang a oferit claritate. În 2016, a devenit viral după ce a ținut o prelegere în care a rezumat, cu umor și carismă, cele 34 de universități de elită care își stabilesc propriile standarde de admitere. Stilul său direct, lipsit de jargon, l-a transformat într-un fenomen media. Pe platforme precum Douyin, el transmitea în direct timp de ore întregi, răspunzând întrebărilor părinților îngrijorați: „Ar trebui să studieze o fată inginerie electrică?”, „Cât de ușor își găsește un absolvent de drept un loc de muncă?”. Răspunsurile sale erau adesea șocante prin sinceritate. Despre finanțe, de exemplu, spunea cu voce tare: „Cât de bun va fi locul tău de muncă nu are nicio legătură cu notele tale... Totul se rezumă la dacă ai sau nu resursele potrivite”.
Controversa și moștenirea
Criticii săi, precum Xiong Bingqi de la Institutul de Cercetare în Educație din secolul 21, au susținut că abordarea sa este reducționistă, ignorând abilitățile academice și dezvoltarea holistică a elevilor. Cu toate acestea, Zhang a apărat mereu cauza celor fără voce: „Tot ce fac este să salvez copiii din familii obișnuite. Costul experimentării este prea mare pentru copiii noștri”, a spus el odată. Această poziție i-a adus loialitatea absolută a celor care nu își puteau permite luxul de a greși în alegerea unei cariere.
Moartea sa prematură a stârnit o undă de reflecție profundă în societatea chineză. Nu doar despre om, ci despre sistemul care l-a creat și despre prețul succesului. În 2024, Zhang spusese că dorește să fie amintit ca „memoria unei generații de chinezi”. În retrospectivă, cuvintele sale par profetice: el a fost oglinda unei generații care a luptat pentru un viitor mai bun, într-un sistem tot mai rigid, iar vocea sa, deși controversată, a fost una dintre puținele care a îndrăznit să spună adevărul dureros despre realitățile pieței muncii.
„Memoria unei generații”: China deplânge moartea subită a unui controversat influencer în domeniul educației
