În fiecare dimineață, voluntari ai organizațiilor neguvernamentale, precum Médecins Sans Frontières (MSF) sau Utopia 56, împart sticle de apă și pături subțiri în jurul Porte de la Chapelle, una dintre zonele unde migranții – majoritatea din Africa subsahariană, Afganistan sau Siria – își găsesc adăpost în corturi rupte sau sub poduri. „Nu avem unde să ne răcorim. Dormim pe asfalt, iar ziua nu putem sta în corturi pentru că devin cuptoare”, spune Ahmed, un tânăr de 22 de ani din Sudan, care a ajuns în Franța acum trei luni. „Am încercat să merg la o fântână publică, dar era prea departe și mi-era frică să nu fiu luat de poliție.”
Frica de autorități este justificată. În ultimele luni, poliția pariziană a intensificat raidurile de evacuare a taberelor informale, distrugând corturi și bunuri personale, fără a oferi soluții alternative de cazare. „Nu este doar o problemă de căldură, ci una de demnitate umană”, explică Marie, o voluntară de la Utopia 56. „Acești oameni fug de război și persecuție, iar în Franța sunt tratați ca niște paria. În plină caniculă, nu au acces nici măcar la dușuri.”
Unii migranți au recurs la soluții disperate. Pe canalele și râurile din Paris, inclusiv pe Sena, au fost văzuți tineri făcând baie pentru a scăpa de arșiță. „Știu că este periculos, dar ce altceva putem face? Apa este singurul loc unde nu mori de căldură”, mărturisește Ibrahim, un migrant din Mali. În 2022, un bărbat a murit înecat în Bazinul de la Villette, iar anul acesta, pompierii au raportat deja mai multe intervenții pentru persoane care au leșinat pe maluri.
Organizațiile de caritate trag un semnal de alarmă: lipsa unor centre de răcire dedicate migranților este o încălcare a drepturilor omului. „În timp ce primăria Parisului deschide spații răcorite pentru persoanele fără adăpost, migranții sunt adesea excluși din cauza statutului lor neregulamentar”, spune un raport al Amnesty International. „Aceasta este o formă de discriminare sistemică.”
Contextul climatic agravează situația. Europa se confruntă cu cele mai fierbinți veri din istoria înregistrată, iar valurile de căldură devin mai frecvente și mai intense din cauza schimbărilor climatice. Potrivit unui studiu al World Weather Attribution, canicula din iulie 2024 a fost făcută de cel puțin 10 ori mai probabilă de încălzirea globală. Pentru migranții care trăiesc în condiții de supraaglomerare și igienă precară, riscul de deshidratare, insolație sau boli cardiovasculare este mult mai mare.
Guvernul francez, sub conducerea premierului Gabriel Attal, a anunțat măsuri de urgență pentru persoanele fără adăpost în general, dar nu a inclus în mod explicit migranții. „Nu putem oferi asistență tuturor celor care se află ilegal pe teritoriul nostru”, a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului de Interne, stârnind critici dure. „Această atitudine este inumană și contrazice valorile republicane ale Franței”, a replicat secretarul general al Secours Catholique.
În lipsa unui răspuns oficial, societatea civilă încearcă să umple golul. Voluntari din întreaga capitală organizează colecte de apă, ventilatoare și haine ușoare. Pe rețelele sociale, grupuri precum „Paris Migrants Solidarity” postează hărți cu puncte de apă și umbră. „Este o picătură într-un ocean, dar nu putem sta cu mâinile în sân”, spune unul dintre organizatori.
În timp ce scriu aceste rânduri, termometrul arată 39 de grade la umbră. La Porte de la Chapelle, un grup de migranți încearcă să doarmă sub un copac uscat. Nu există nicio ambulanță în apropiere. Niciun funcționar public. Doar căldura, tăcerea și disperarea.
De ce este important:
Această criză nu este doar o problemă locală, ci un simptom al eșecului global de a gestiona migrația și schimbările climatice. În timp ce Europa se laudă cu valorile sale umanitare, mii de oameni sunt lăsați să moară pe străzile capitalei sale. Fără acțiuni urgente – adăposturi de urgență, acces la apă și asistență medicală – valurile de căldură vor continua să ucidă, iar Franța va rămâne cu o pată pe conștiință. Este un test al umanității noastre colective.
