Pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord, „Prezentarea globală a rutelor de migrație” a Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM) din 2025, care urmărește modelele de migrație, riscurile și decesele de-a lungul principalelor rute din întreaga lume, oferă o imagine mixtă. Unele rute se schimbă, dar riscurile cu care se confruntă oamenii rămân severe, iar în unele cazuri se agravează.
De-a lungul Mediteranei, numărul de sosiri poate fi înșelător. În 2025, puțin peste 66.500 de persoane au ajuns în Italia și Malta pe ruta central-mediteraneană, aproape identic cu anul precedent. Sosirile în Grecia, Cipru și Bulgaria pe ruta est-mediteraneană au scăzut cu aproximativ 30%, în timp ce ruta vest-mediteraneană a înregistrat o creștere modestă. Ruta Atlanticului de Vest, către Insulele Canare, a înregistrat o scădere dramatică de 62%. Luate izolat, aceste cifre ar putea sugera o presiune redusă asupra frontierelor Europei. Dar sosirile mai mici nu înseamnă automat călătorii mai sigure.
Pe ruta est-mediteraneană, decesele și disparițiile s-au dublat aproape într-un singur an. Pe ruta Atlanticului de Vest, decesele au scăzut abia, în ciuda scăderii abrupte a sosirilor – ceea ce înseamnă că probabilitatea de a muri pe mare a crescut. Iar pe ruta central-mediteraneană, peste 1.300 de persoane sunt cunoscute ca fiind decedate în 2025, menținând-o printre cele mai mortale coridoare de migrație din lume.
Aceste tendințe reflectă o realitate mai largă: atunci când controalele la frontieră se înăspresc sau rutele se schimbă, călătoriile devin adesea mai lungi, mai fragmentate și mai periculoase. Oamenii continuă să se miște, dar cu mai puține opțiuni, mulți sunt împinși către căi neregulate și cu risc ridicat.
Sudanul ilustrează modul în care crizele pot remodela mobilitatea într-o întreagă regiune. La trei ani de la izbucnirea conflictului în aprilie 2023, Sudanul a devenit cea mai mare criză de strămutare din lume. La apogeu, numărul persoanelor strămutate intern s-a triplat, ajungând la peste 11,5 milioane. Aproape 4 milioane de persoane s-au întors acasă – adesea în locuințe deteriorate sau parțial distruse – dar aproape 9 milioane rămân strămutate. Pe acest fundal, nu este surprinzător că tot mai mulți cetățeni sudanezi apar pe rutele est- și central-mediteraneene. Pentru mulți, aceste călătorii nu sunt o primă alegere, ci o ultimă soluție, atunci când opțiunile din Sudan și țările vecine sunt limitate.
Regiunea MENA este, de asemenea, profund conectată la modelele globale de mobilitate. Mișcările din Asia și Pacific către Europa au crescut semnificativ în 2025, aproape una din trei sosiri neregulate provenind din această regiune. Multe dintre aceste călătorii se intersectează cu Africa de Nord și Mediterana de Est. O schimbare a politicii de vize într-o țară, o escaladare a conflictului în alta sau o nouă măsură de aplicare a legii de-a lungul unui coridor pot remodela riscurile pe mii de kilometri.
Între timp, presiunile subiacente care conduc mobilitatea în și în jurul MENA nu se atenuează. Regiunea are una dintre cele mai tinere populații din lume, șomajul în rândul tinerilor depășind adesea 20%. Șocurile legate de climă – secete, inundații, valuri de căldură – interacționează din ce în ce mai mult cu conflictele și stresul economic. Acești factori rareori acționează izolat; ei se combină unii cu alții, modelând atât strămutarea internă, cât și mișcarea transfrontalieră.
Ce înseamnă acest lucru pentru politici? Mai multe priorități se evidențiază. În primul rând, capacitățile de căutare și salvare trebuie să se adapteze la realitățile în evoluție. Stabilizarea sau scăderea numărului de sosiri nu trebuie niciodată confundată cu un risc redus. Creșterea bruscă a deceselor pe unele rute subliniază necesitatea unei cooperări mai puternice în ceea ce privește răspunsul la situații de urgență, a unor date mai bune privind decesele și disparițiile și a unui sprijin susținut pentru comunitățile din prima linie. Salvarea vieților pe mare și pe uscat este o obligație umanitară, legală și morală.
În al doilea rând, căile sigure și regulate trebuie extinse. Atunci când opțiunile regulate sunt limitate, persoanele care se confruntă cu violență, dificultăți economice sau separare de familie sunt mai predispuse să recurgă la rute neregulate. Schemele de mobilitate a forței de muncă bine concepute, canalele de reunificare a familiei și căile umanitare pot reduce dependența de călătoriile periculoase, sprijinind în același timp dezvoltarea atât în țările de origine, cât și în cele de destinație.
În al treilea rând, date mai bune și partajate sunt esențiale. „Prezentarea globală” și cifrele privind strămutarea din Sudan arată valoarea combinării statisticilor de sosire, a sondajelor de intenție și a informațiilor privind decesele și persoanele dispărute. Investițiile continue în sistemele naționale de date pot ajuta guvernele să anticipeze presiunile și să conceapă politici mai eficiente.
În cele din urmă, este necesară o cooperare intensificată. La New York, în această săptămână, 130 de state din întreaga lume se angajează să impulsioneze implementarea Pactului Global, recunoscând că migrația este un fenomen cel mai bine guvernat printr-un parteneriat principial și constructiv. Acest IMRF este despre colaborare și claritate cu privire la ceea ce vom face în continuare. Extinderea căilor sigure și regulate. Consolidarea recrutării echitabile și a protecției lucrătorilor. Investiții în date și sisteme de protecție care salvează vieți. Și cooperarea transfrontalieră pentru a demonta rețelele criminale. Dacă vom face acest lucru corect, mai puțini oameni vor suferi, mai puține vieți vor fi pierdute – și mai mulți oameni, și societăți, vor prospera. Aceasta este oportunitatea din fața noastră – aici și acum. Să o valorificăm – împreună.
