Nu este vorba de câteva saci de deșeuri de construcții. Procurorii și Europol vorbesc de peste 30.000 de tone de substanțe periculoase – deșeuri medicale, industriale, chimice – importate ilegal din alte țări ale UE și grozate aici, într-o fostă platformă industrială abandonată, începând cu anul 2023. O rețea bine organizată, care ar fi câștigat mai mult de 4 milioane de dolari din acest comerț al morții, a fost desbaratată în februarie, când 13 persoane au fost arestate. Dar gunoiul a rămas acolo. Lângă apă, lângă pădure, lângă casele oamenilor.
Prim-ministrul Andrej Plenković a vizitat locul semana trecută. A anunțat că s-a ales un entrepreneur pentru curățenie și că analizele oficiale ar arăta că solul și apa sunt curate. O narativă de liniște. Dar pe masă se află un alt raport, publicat luna trecută de Agenția Anticorupție a Croației, care spune altceva: concentrații ridicate de metale grele în sol și prezența substanțelor PFAS – cele cunoscute sub numele de „chimicale veșnice”, pentru că nu se descompun niciodată – în apele freatiche. Cine să crezi? Guvernul care promite curățenie sau instituția independentă care găsește otroavel?
Aceasta e fenda care a scos oamenii pe stradă. Nu e doar ecologie. E încredere.
„Nu e o tragedie, e un犯罪”, mi-a spus Ivan Rittinger, un manifestant cu vocea răguită de cântate, în timp ce brandusea un steag croat pe care scriea „Lika nu e gunoiere”. „Cineva s-a îmbogățit pe contul sănătății noastre, în timp ce cei care trebuiau să superevegheze s-au uitat în alta parte. Sau au fost plătiți să se uite în alta parte.”
Vjekoslav Bušić, liderul grupului comunitarn „Gospić e casa noastră”, care a organizat marșul, a fost mai larg în acuzare: „Nu e vina unui singur funcționar. Cine a construit instituțiile care au lăsat să se întâmple asta ani de zile? Cine i-a numit pe oamenii care au semnat avizele, care au închis ochii la controlul la frontieră, care nu au verificat ce intră în acele containere?”
La protest nu au fost doar localnici iritați. Au fost deputați din Partidul Social Democrat (opoziție de centru-stânga), din Most (partidul anticorupție care înseamnă „Podul”), dar și actori cunoscuți ca Rade Šerbedžija, a cărui prezență a semnalat că scandalul a depășit granițele politice și a devenit o cauză națională. O rară unitate într-o țară adesea împărțită.
Experții de mediu avertizează: deocamdată, poluarea e localizată. Dar Lika e o zonă carsică, plină de peșteri, râuri subterane și fiare poroase. Ce e azi sub pământ, mâine poate fi în râul Lika, apoi în Adriatic. Iar coasta adriatică e motorul turismului croat, motorul economiei. Un scenariu de cosmar pentru o țară care își vinde imaginea de „Marele Curat”.
Plenković, însă, resping acuzările. Le numește „exploatare politică a scandalului” din partea rivalilor. Între timp, procurorii continuă să investigheze o firmă croată suspectată să fi grozit deșeuri toxice și în alte locații, dincolo de Gospić. Icebergul, se pare, e mult mai mare decât vârful vizibil.
Cerințele protestatarilor sunt concrete, nu abstracte: un plan complet de curățenie cu termene legale obligatorii în 20 de zile și evacuarea totală a deșeurilor îngropate în maximum trei luni. Nu promisiuni, nu comisii de analiză, nu „studiile de fezabilitate” care durează ani. Fapte. Acum.
Sâmbătă seara, Piața Ban Jelačić s-a golit treptat. Dar tensiunea a rămas în aer, ca un miros de chimicale pe care nu-l poți simți cu nasul, dar știi că e acolo. Guvernul croat are acum o fereastră îngustă de credibilitate. Dacă nu acționează rapid și transparent, protestul de azi va părea doar un prolog. Următorul capitol ar putea fi mult mai dur.
De ce este important:
Acest scandal nu este doar o problemă locală de management al deșeurilor. Este un test de rezistență pentru statul de drept croat și pentru capacitatea Uniunii Europene de a-și proteja cetățenii împotriva criminalității organizate transfrontaliere în domeniul mediului. Discrepanța dintre datele oficiale ale Guvernului și raportul Agenției Anticorupție evidențiază o criză de legitimitate a instituțiilor. Dacă Croația, membru UE de la 2013, nu reușește să curățeze un depozit ilegal de 30.000 de tone de substanțe toxice (inclusiv PFAS cancerigene) într-un timp rezonabil, semnalul trimis către investitori, turiști și parteneri europei este devastator: legile există pe hârtie, dar aplicarea e opțională. Protestul din Zagreb arată că societatea civilă nu mai acceptă narativa „nu avem date de contaminare” când știința independentă spune altceva. Este un moment de adevăr pentru democrația croată: sau autoritățile demonstrează că viața oamenilor și natura contează mai mult decât interesele corupte, sau erozia încrederii va continua să îngroape viitorul țării alături de acele deșeuri toxice.
