Cu toate acestea, într-un semn că eforturile indirecte continuă, agenția de știri Fars a raportat că Iranul a transmis „mesaje scrise” americanilor prin intermediul mediatorului Pakistan, care „se refereau la unele linii roșii ale Republicii Islamice Iran, inclusiv probleme nucleare și Strâmtoarea Hormuz”.
Trump a prelungit săptămâna trecută, pe termen nelimitat, armistițiul pe care SUA și Iranul l-au convenit pe 7 aprilie și care a oprit în mare parte luptele începute cu atacurile comune americano-israeliene asupra Teheranului pe 28 februarie. Dar o soluționare permanentă rămâne evazivă, iar undele de șoc economice ale războiului continuă să se resimtă la nivel global. Iranul a blocat efectiv Strâmtoarea Hormuz, întrerupând cantități vaste de petrol, gaze naturale și îngrășăminte de pe piața globală, ceea ce a dus la creșterea vertiginoasă a prețurilor. Statele Unite au impus, de asemenea, o blocadă asupra porturilor iraniene ca răspuns.
Se sperase la un nou tur de discuții sâmbătă, cu emisarii Steve Witkoff și Jared Kushner urmând să viziteze Islamabad, dar Trump a declarat ulterior pentru Fox News că a anulat călătoria, spunând că nu are sens „să stea de vorbă despre nimic”. Duminică, Trump a declarat aceluiași post: „Am spus: nu mai facem asta. Avem toate cărțile. Dacă vor să vorbească, pot veni la noi sau ne pot suna, știți, există un telefon, avem linii sigure”. Întrebat mai devreme dacă anularea călătoriei înseamnă o revenire la ostilități deschise, Trump a spus: „Nu, nu înseamnă asta.”
Sâmbătă, Araghchi s-a întâlnit cu șeful militar pakistanez, Asim Munir, un mediator cheie, cu prim-ministrul Shehbaz Sharif și cu ministrul de externe Ishaq Dar, înainte de a zbura la Muscat, apoi s-a întors la Islamabad duminică. Ulterior, a plecat spre Rusia, a anunțat Ministerul de Externe iranian, unde va vorbi cu „oficiali de rang înalt”. Ministerul de Externe al Rusiei a confirmat că va vizita Moscova, dar nu a spus dacă se va întâlni cu președintele Vladimir Putin.
În mijlocul acestor întâlniri intense, Araghchi a semnalat scepticism cu privire la intențiile Washingtonului, spunând că „nu a văzut încă dacă SUA este cu adevărat serioasă în privința diplomației”.
Contextul acestor mișcări diplomatice este unul extrem de tensionat. Conflictul dintre Iran și coaliția condusă de SUA și Israel a escaladat rapid după atacurile din februarie, iar blocarea Strâmtorii Hormuz de către Iran a avut un impact devastator asupra economiei globale. Strâmtoarea Hormuz este un punct strategic vital prin care trece aproximativ 20% din consumul mondial de petrol. Blocada iraniană a redus drastic oferta, ducând la creșterea prețurilor la energie și la îngrijorări legate de o recesiune globală. SUA a răspuns cu o blocadă navală a porturilor iraniene, încercând să sufoce economic regimul de la Teheran.
Rolul Pakistanului ca mediator este crucial. Islamabadul are relații bune atât cu Iranul, cât și cu Statele Unite, iar liderii militari pakistanezi au fost implicați în încercări de a reduce tensiunile. Vizita lui Araghchi în Pakistan și apoi în Oman sugerează o încercare de a construi un consens regional. Omanul a fost adesea un canal de comunicare între Iran și Occident, datorită neutralității sale istorice.
În același timp, deplasarea la Moscova indică faptul că Iranul caută sprijinul Rusiei, un aliat strategic important. Rusia are propriile sale interese în regiune, inclusiv menținerea stabilității în Caucaz și Asia Centrală, precum și contracararea influenței americane. Întâlnirea cu Putin ar putea fi o încercare de a coordona o poziție comună în fața presiunilor americane.
Declarațiile lui Trump sunt contradictorii. Pe de o parte, el prelungește armistițiul, dar pe de altă parte, anulează discuțiile și face declarații belicoase. Aceasta creează incertitudine cu privire la adevăratele intenții ale administrației americane. Unii analiști consideră că Trump încearcă să câștige timp pentru a-și consolida poziția militară sau pentru a obține concesii unilaterale din partea Iranului. Alții cred că este o tactică de negociere dură, menită să forțeze Iranul să facă primele mișcări.
Iranul, la rândul său, pare să fie precaut. Mesajele scrise transmise prin Pakistan sugerează că Teheranul este dispus să discute, dar își stabilește linii roșii clare, în special în ceea ce privește programul nuclear și controlul asupra Strâmtorii Hormuz. Acestea sunt două dintre cele mai sensibile puncte pentru securitatea națională iraniană.
Pe plan intern, Iranul se confruntă cu presiuni economice uriașe din cauza sancțiunilor și a blocadei. Guvernul a fost nevoit să își reorienteze economia către bunuri esențiale, iar populația suferă de pe urma inflației și a penuriei. O escaladare a conflictului ar putea fi dezastruoasă pentru regim, dar și o capitulare în fața cerințelor americane ar putea fi la fel de periculoasă.
În acest context, vizita lui Araghchi în Rusia capătă o importanță deosebită. Moscova ar putea acționa ca un garant al intereselor iraniene și ar putea facilita un acord care să evite un război total. Cu toate acestea, relațiile dintre Rusia și SUA sunt la un nivel minim istoric, iar cooperarea în dosarul iranian este complicată de alte conflicte, cum ar fi cel din Ucraina.
Pe termen scurt, este puțin probabil ca discuțiile să ducă la o soluționare rapidă. Ambele părți par să își consolideze pozițiile și să încerce să obțină avantaje tactice. Cu toate acestea, costurile economice și umanitare ale conflictului sunt atât de mari încât niciuna dintre părți nu își poate permite o escaladare necontrolată. Diplomația, deși lentă și plină de obstacole, rămâne singura cale viabilă.
De ce este important:
Acest articol evidențiază complexitatea relațiilor internaționale în Orientul Mijlociu și modul în care un conflict regional poate avea repercusiuni globale. Blocarea Strâmtorii Hormuz și războiul economic dintre Iran și SUA afectează prețurile energiei, securitatea alimentară și stabilitatea economică mondială. Înțelegerea acestor dinamici este esențială pentru a anticipa evoluțiile geopolitice și pentru a evalua riscurile pentru România și Europa, care depind de importurile de energie și de stabilitatea piețelor globale. De asemenea, articolul subliniază rolul mediatorilor precum Pakistanul și Omanul și importanța alianțelor regionale, oferind o perspectivă asupra modului în care diplomația poate preveni sau amâna conflicte majore.
