Totul a pornit de la un pont pe care Hauslohner l-a primit în timp ce verifica legalitatea funcționării acestui consiliu. Voia să afle dacă Board of Peace poate, din punct de vedere juridic, să primească și să cheltuiască bani. „Discutând cu oameni care cunosc în detaliu acest mecanism, am descoperit că nu există nicio sumă virată în contul administrat de Banca Mondială”, a povestit ea pentru NPR. Cinci surse independente, cu acces direct la informație, i-au confirmat: soldul e zero. Asta nu înseamnă că donațiile au lipsit cu desăvârșire. Dimpotrivă, ele există, dar au luat-o pe un drum lăturalnic, ferit de privirile publice.
Emiratele Arabe Unite și Marocul figurează printre donatorii care au ales să trimită banii direct într-un cont privat deschis la J.P. Morgan, controlat exclusiv de Board of Peace. „Este posibil să fi contribuit și grupuri private despre care nu știm”, adaugă Hauslohner. Diferența fundamentală? Contul Băncii Mondiale presupune raportare, transparență și un cuvânt de spus pentru țările donatoare în privința direcționării fondurilor. Contul privat de la J.P. Morgan nu impune nicio astfel de obligație. Nimeni nu știe exact câți bani au intrat, cine i-a dat și cum sunt cheltuiți. Singurele indicii sugerează că o parte din sume ar fi destinate instruirii poliției palestiniene și salariilor membrilor consiliului.
Și totuși, niciun dolar n-a ajuns efectiv în Gaza. Motivul invocat de oficialii Board of Peace? „Nu există cine să primească banii.” În Fâșie nu funcționează un guvern palestinian de tranziție, iar legislația care să reglementeze cheltuielile de reconstrucție nu a fost adoptată. „Nu stăm să adunăm bani într-un cont bancar și apoi să acordăm contracte pentru lucruri care nu pot fi livrate”, s-au apărat reprezentanții consiliului. Pe hârtie, logica pare să stea în picioare. În realitate, însă, absența oricărei transparențe ridică semne de întrebare uriașe.
Contextul din teren este unul sumbru. Gaza rămâne, în fapt, o zonă de război. Armistițiul anunțat în toamna trecută – cel care i-a dat lui Trump ideea înființării Board of Peace – este mai mult o ficțiune. Luptele continuă, iar marea majoritate a populației trăiește în condiții umanitare disperate. Ajutoarele ajung cu picătura, dar faza următoare, cea a reconstrucției promise, nu s-a materializat niciodată. În acest vid, banii donatorilor zac într-un cont privat, în vreme ce palestinienii așteaptă o minune care întârzie să vină.
Întrebată de ce donatorii au preferat contul J.P. Morgan în locul celui de la Banca Mondială, conducerea Board of Peace a oferit un răspuns evaziv: „Așa au ales ei.” Nici o explicație, nici o justificare. Această opacitate contrastează flagrant cu promisiunile inițiale de responsabilitate și control internațional. Mai mult, ea alimentează speculațiile privind posibile interese ascunse sau, cel puțin, o gestionare cel puțin neglijentă a unor fonduri destinate unei cauze umanitare critice.
Din punct de vedere politic, situația este explozivă. Board of Peace a fost gândit ca o soluție grandioasă, un fel de „Marshall Plan” pentru Gaza, care să aducă stabilitate și să legitimeze influența americană în regiune. Dacă banii nu ajung acolo unde trebuie, întregul proiect riscă să devină o himeră costisitoare, iar credibilitatea Statelor Unite și a aliaților săi are de suferit. În plus, lipsa unui guvern palestinian funcțional nu poate fi o scuză la nesfârșit: de ce nu s-au făcut presiuni reale pentru a se crea condițiile necesare? De ce s-a preferat un cont privat, în locul unui mecanism transparent? Aceste întrebări rămân, deocamdată, fără răspuns.
Investigația Abigail Hauslohner scoate la lumină o realitate incomodă: în spatele anunțurilor răsunătoare se ascunde adesea un labirint financiar în care banii publici se pot pierde fără urmă. Pentru palestinienii care își duc viața printre ruine, diferența dintre un cont la Banca Mondială și unul la J.P. Morgan este mai mult decât o formalitate birocratică – este diferența dintre speranță și deziluzie.
De ce este important:
Acest caz nu este doar o anomalie contabilă. El dezvăluie o prăpastie periculoasă între retorica diplomatică și realitatea din teren. Dacă fondurile destinate reconstrucției Gaza sunt direcționate prin canale netransparente, se subminează însăși ideea de ajutor internațional responsabil. Mai mult, absența banilor din contul Băncii Mondiale sugerează fie o lipsă de voință politică din partea donatorilor, fie o preferință pentru aranjamente financiare opace, care pot ascunde corupție sau deturnare de fonduri. Pentru viitorul regiunii, este esențial ca aceste practici să fie expuse și corectate. Altfel, Board of Peace riscă să rămână doar o piesă de teatru politic, iar Gaza – un morman de moloz în care promisiunile se îngroapă alături de victime.
