Poliția din Bologna a declarat că a răspuns la un apel privind „o persoană care se comporta violent” și că serviciile de urgență au fost chemate imediat. Ei susțin că Fakir a murit după ce „procedurile de imobilizare” au fost efectuate în prezența personalului medical. Procurorii au ordonat o autopsie, iar autoritatea locală de sănătate a deschis o anchetă internă. Filmarea s-a răspândit rapid pe rețelele sociale, iar câteva ore mai târziu, sora lui Fakir a ținut o fotografie a fratelui său în fața jurnaliștilor, spunând: „Fratele meu nu era un animal. Era un tată, un muncitor, un om bun. De ce i-au făcut asta? Vreau ca toată lumea să-i vadă fața. Nu vrem răzbunare, vrem dreptate.”
Prietenii și avocații care l-au cunoscut pe Fakir au spus că ultimele sale luni au fost marcate de frică și presiuni financiare. Barbara Spinelli, avocata sa în probleme de imigrație, a declarat pentru Al Jazeera că acesta se confrunta cu dificultăți financiare severe. Începuse o mică afacere de mutări și logistică, dar după ce mai mulți clienți nu au plătit pentru munca efectuată, a fost nevoit să concedieze angajați și să se îndatoreze. Potrivit lui Spinelli, Fakir devenise tot mai anxios din cauza dezbaterii dure privind migrația din Italia, inclusiv discuțiile despre deportări și implementarea Pactului UE privind migrația și azilul, adoptat în 2024 și care urmează să fie pe deplin implementat din 2026. Acesta se temea că ar putea fi expulzat, deși nu existau temeiuri legale pentru o astfel de acțiune. „L-am asigurat că nu există motive legale, dar acea frică nu l-a părăsit niciodată”, a spus ea. Rămâne neclar dacă aceste temeri au avut vreo legătură cu evenimentele care au dus la întâlnirea cu poliția.
În seara zilei de 20 iulie, primarul Bologna, Matteo Lepore, a cerut o adunare de solidaritate în Piazza Maggiore. Mii de oameni s-au adunat, inclusiv sindicaliști, studenți și organizații pentru drepturile civile. Ceea ce a început ca un protest pașnic a degenerat când o parte a mulțimii a mărșăluit spre Prefectură și sediul poliției. Manifestanții au aruncat cu sticle și artificii, au spart vitrine și bancomate și au dat foc la două mașini. Poliția a folosit bastoane, tunuri cu apă și gaze lacrimogene. Jacopo, un participant care a cerut să fie identificat doar cu prenumele, a spus că ofițerii l-au doborât la pământ și l-au lovit cu bastoanele și pumnii, chiar și după ce a ridicat mâinile. Un jurnalist freelancer care lucra pentru L’Espresso a fost și el bătut, în timp ce striga „Sunt jurnalist!”. Poliția a declarat că 64 de ofițeri au fost răniți în timpul revoltelor și că centrul istoric al Bologna a suferit daune extinse.
Prim-ministrul Giorgia Meloni a condamnat violența, numind confruntările „inacceptabile”. Ea a spus că moartea lui Fakir „trebuie stabilită pe deplin, fără prejudecăți și fără reduceri pentru nimeni”, adăugând că „nimic nu poate justifica violența împotriva forțelor de ordine”. Partidele de opoziție au cerut ministrului de interne, Matteo Piantedosi, să raporteze în parlament despre circumstanțele morții lui Fakir și să elibereze orice înregistrare de la camerele de corp ale ofițerilor implicați.
Ancheta va fi prima desfășurată în conformitate cu noua procedură Articolul 45-bis, introdusă prin Decretul de Securitate al guvernului Meloni, care a intrat în vigoare în februarie 2026. Conform acestei proceduri, ofițerii de poliție nu sunt înscriși imediat în registrul suspecților atunci când presupuse infracțiuni sunt comise în exercitarea atribuțiilor lor. Partidele de opoziție, experții juridici și organizațiile pentru drepturile omului spun că această schimbare ar putea îngreuna tragerea la răspundere a ofițerilor. „Nu a fost concepută pentru a întări statul de drept”, a spus un analist. „A fost concepută pentru a satisface o parte a opiniei publice.”
De ce este important:
Moartea lui Abderrahim Fakir nu este doar o tragedie individuală, ci un simptom al unor probleme sistemice mai profunde din Italia și din Europa. Ea scoate la lumină tensiunile dintre securitate și drepturile omului, între imigrație și justiție socială. Reformele legislative recente, cum ar fi Articolul 45-bis, riscă să submineze responsabilitatea poliției și să creeze un climat de impunitate. În același timp, reacția violentă a protestatarilor și riposta dură a forțelor de ordine arată cât de fragilă este coeziunea socială. Acest caz reamintește că fiecare viață pierdută în custodia statului trebuie investigată transparent, iar lecțiile trebuie învățate pentru a preveni alte decese. Dezbaterea privind responsabilitatea poliției este esențială pentru orice democrație care se respectă, iar Italia, ca și alte țări, trebuie să găsească un echilibru între ordine și dreptate.
