Salem și Ikhlas al-Hathaleen locuiesc împreună cu cei opt copii ai lor într-o casă modestă, acoperită cu tablă. Înainte, diminețile lui Ikhlas începeau cu îngrijirea oilor: le scotea din țarc, le dădea de mâncare și apă, le mulgea și le lăsa să pască. Acum, țarcul – situat chiar în spatele casei – este aproape inaccesibil. „Am fost împiedicați patru zile la rând să ajungem la oi, apoi ni s-a permis o singură dată, însoțiți de soldați, să le dăm de mâncare și apă. Apoi am fost blocați din nou două zile”, povestește Ikhlas. În iulie, familia a reușit să verifice animalele doar de trei ori. „În fiecare dimineață mă uit să văd dacă oile mai sunt în viață. Aș vrea doar să pot ajunge la ele și să le îngrijesc, așa cum făceam înainte.”
Dar nu doar țarcul este o problemă. Baia familiei, o construcție separată la câțiva metri de casă, a devenit aproape imposibil de folosit. La începutul lui iulie, coloniștii au amplasat obstacole în jurul ei – sârmă ghimpată și echipamente de joacă pentru copii – tocmai pentru a îngreuna accesul, mai ales pentru copii și bătrâni. Situația s-a agravat când armata israeliană a declarat zona din jurul băii „zonă militară închisă”. De atunci, familia – inclusiv cel mai mic copil, de un an – este nevoită să folosească toaleta unui vecin, deși drumul presupune traversarea unui drum folosit de vehiculele coloniștilor. Fiica de cinci ani, Swar, a fost deja lovită pe acest drum în august anul trecut.
Pentru Ikhlas, problema nu este doar una practică, ci una de demnitate. „Nu vom părăsi pământul nostru. Chiar dacă va trebui să trăim într-un cort sau sub un copac, vom rămâne aici”, spune ea cu hotărâre.
Satul Umm al-Khair se confruntă cu o escaladare a atacurilor coloniștilor încă din octombrie 2023, când a început războiul genocid al Israelului în Gaza. Coloniștii evrei, încurajați de prezența unor lideri de extremă dreapta în guvern – precum Itamar Ben-Gvir și Bezalel Smotrich –, acționează cu brutalitate, fără a se teme de consecințe. Expansiunea coloniilor continuă neîncetat, făcând tot mai iluzorie orice speranță a unui stat palestinian.
Un tribunal israelian a emis în octombrie un ordin de evacuare a avanpostului ilegal de lângă Umm al-Khair, dar armata nu l-a pus în aplicare, iar ordinul a fost anulat. Locuitorii palestinieni au puține opțiuni de a riposta: dacă o fac, riscă să fie atacați mai violent de coloniști, care sunt înarmați, sau arestați de soldați.
Khalil al-Hathaleen, șeful consiliului satului, explică faptul că expansiunea coloniilor s-a accelerat în ultimii ani. Pe lângă noul avanpost, au fost deschise drumuri pentru coloniști și s-au extins zonele controlate de coloniile existente – toate pe seama pământurilor palestiniene. „Numărul de animale deținute de locuitorii din Umm al-Khair a scăzut de la 3.000 la aproximativ 700, din cauza condițiilor grele și a dificultăților de a ajunge la pășuni”, spune Khalil. Peste 1.000 de măslini au fost tăiați, 50.000 de metri pătrați de teren agricol au fost confiscați, iar 14 case și structuri au primit ordine de demolare. „Pentru oamenii din Umm al-Khair, pierderea accesului la pământ nu înseamnă doar pierderea unei proprietăți. Înseamnă pierderea unui întreg mod de viață care a existat de generații.”
Hisham al-Sharbati, cercetător la Centrul de Asistență Juridică și Drepturile Omului din Ierusalim, spune că organizația monitorizează situația de ani de zile, iar provocările s-au intensificat odată cu extinderea coloniilor. „Impactul umanitar este vizibil în fiecare detaliu al vieții de zi cu zi – de la dificultățile de a obține venituri până la restricțiile care afectează casele și facilitățile de bază”, adaugă el, subliniind că acțiunile Israelului și ale coloniștilor încalcă dreptul internațional.
Ahmed al-Hathaleen, un alt locuitor, documentează abuzurile. „Am un dosar special pe telefon, numit «Dosarul Umm al-Khair»”, spune el. Conține aproximativ 1.500 de clipuri video și 1.200 de fotografii colectate din aprilie 2025. „Fotografia și filmul au devenit o modalitate de a spune povestea noastră și de a arăta lumii ce se întâmplă aici.” Ahmed, în vârstă de 31 de ani, spune că cei mai afectați sunt copiii – el însuși are trei. Unii dintre ei suferă de coșmaruri din cauza mediului înconjurător.
Sahm Khalil al-Hathaleen, un băiat de 12 ani, este unul dintre acești copii. El spune că și-a pierdut copilăria normală – dreptul la educație și la locuri sigure de joacă. „Vreau doar să merg la școală și să mă joc fără teamă, dar este imposibil în situația actuală.” Sahm vede copiii din coloniile israeliene vecine trăind o viață normală, în timp ce el se trezește speriat în mijlocul nopții la orice zgomot.
De ce este important:
Această poveste nu este doar despre o familie care și-a pierdut toaleta sau oile. Este un simbol al modului în care ocupația israeliană și colonizarea ilegală distrug sistematic comunitățile palestiniene, încălcând dreptul internațional și drepturile omului. Fiecare avanpost ilegal, fiecare copac tăiat, fiecare casă demolată reprezintă o lovitură dată speranței de pace și viabilității unui stat palestinian. În timp ce comunitatea internațională privește adesea pasiv, realitatea de pe teren devine tot mai sumbră. Povestea din Umm al-Khair ne reamintește că, dincolo de statistici și declarații politice, există oameni reali – copii, părinți, bătrâni – care luptă zilnic pentru demnitate și supraviețuire.
