Pentru membrii diasporei bosniace, mulți dintre ei strămutați în urma războiului din 1992-1995, acest turneu este o dovadă a tenacității identității lor comune. Bosnia și Herțegovina s-a calificat la Cupa Mondială din 2026 după o victorie șocantă împotriva Italiei în aprilie, printr-o dramatică lovitură de pedeapsă care a declanșat sărbători nebunești în toată țara. Sub comanda veteranului Edin Džeko, în vârstă de 40 de ani, echipa a beneficiat de o apărare tenace și de o nouă generație de talente, precum Kerim Alajbegović și Ermin Mahmić. În ultimul meci, Bosnia a învins Qatarul cu 3-1, avansând în faza eliminatorie, unde va întâlni o echipă americană formidabilă, dornică să meargă mai departe ca una dintre țările gazdă. „Dacă jucăm ca împotriva Qatarului, cred că vom trece”, spune Elvis Graco, în vârstă de 20 de ani, venit din Jacksonville, Florida. „Vom câștiga, desigur.”
Dar turneul a atras atenția nu doar asupra echipei talentate a Bosniei, ci și asupra diasporei sale vibrante și numeroase, împrăștiată în întreaga lume în timpul și după război. „Înainte de război, nu exista aproape nicio diasporă bosniacă demnă de menționat”, explică Jasmin Mujanović, specialist în istoria Balcanilor. „Mulți dintre actualii jucători ai echipei naționale s-au născut în afara țării, din părinți care au fugit în timpul războiului și după acesta. Dar aceștia au încercat să insufle copiilor lor o relație cu identitatea și cultura bosniacă. Cred că această echipă și această campanie la Cupa Mondială sunt o expresie frumoasă a acestui lucru.”
Războiul din Bosnia a fost cel mai sângeros dintr-o serie de conflicte etnice și naționale care au avut loc în timpul destrămării violente a Iugoslaviei socialiste în anii 1990, cu aproximativ 100.000 de persoane ucise. Musulmanii bosniaci au constituit marea majoritate a victimelor, în urma unor campanii sistematice de epurare etnică și expulzare forțată de către forțele sârbe și paramilitare. Masacrul a 8.372 de bărbați și băieți bosniaci musulmani de către forțele sârbe la Srebrenica în 1995 a fost considerat genocid de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPII) și Mecanismul Rezidual Internațional pentru Tribunale Penale (MRITP).
Această istorie tragică a modelat sprijinul puternic al fanilor bosniaci pentru Palestina, mai ales în contextul genocidului israelian din Gaza. Peste 70.000 de persoane, majoritatea femei și copii, au fost ucise în Gaza de la 7 octombrie 2023. Videoclipurile distribuite pe rețelele sociale în timpul Cupei Mondiale arată mulțimi de suporteri scandând „Palestina, Palestina” și fluturând steaguri palestiniene. „Mulți bosniaci văd imagini cu suferința civililor palestinieni care le amintesc de propriul lor trecut”, spune Ildaj Husovic, care administrează un cont de Instagram ce evidențiază legătura dintre Bosnia și Palestina. „Fanii folosesc această oportunitate pentru a atrage atenția lumii asupra suferinței poporului palestinian, pe care o consideră o prioritate de top pentru comunitatea internațională în acest moment.”
„Ne putem identifica cu ceea ce trăiesc, pentru că și țara noastră a trecut prin asta”, adaugă Graco, în fața restaurantului din Santa Clara. „Vrem să vedem dreptate pentru Palestina și ca violența să înceteze. Nu mai este atât de mult în știri acum, dar vrem să reamintim oamenilor că palestinienii încă trăiesc cu asta în fiecare zi.”
Pentru diaspora bosniacă, Cupa Mondială este mai mult decât un turneu de fotbal. Este o reuniune a unei comunități răspândite, o afirmare a identității și o platformă pentru solidaritate globală. „Simt că am și câștigat”, spune Durakovic. Și, într-un fel, are dreptate: când istoria și suferința se transformă în unitate și speranță, victoria este deja acolo.
De ce este important:
Acest articol evidențiază modul în care sportul poate deveni un vehicul pentru exprimarea identității colective și a solidarității internaționale. Povestea fanilor bosniaci care susțin Palestina la Cupa Mondială nu este doar despre fotbal, ci despre cum traumele istorice comune creează punți între popoare. Într-o lume în care conflictele par fără sfârșit, gesturi simple – un steag, un cântec, o mașină decorată – pot reaminti că umanitatea și dreptatea sunt valori universale. Este important să înțelegem că, dincolo de competiția sportivă, există povești de reziliență și compasiune care merită spuse.
