Lacul de baraj s-a format la granița dintre Nepal și China, acolo unde o imensă alunecare de teren a blocat valea și a oprit curgerea râului. Potrivit oamenilor de știință, acest dezastru a creat nu unul, ci două lacuri noi. Unul s-a format în apropierea ghețarului, unde apa topită a rămas captivă, iar celălalt, mult mai mare și mai periculos, se află pe râul Lhende, în Nepal, unde un mal de pământ și roci a barat cursul apei. Autoritățile nepaleze și chineze au avertizat joi că acest lac inferior, format din acumularea de resturi, crește continuu și poate ceda în orice moment, declanșând o nouă inundație devastatoare.
„Putem vedea că nivelul apei în râu este în creștere”, a declarat Narendra Pariyar, cel mai înalt funcționar din districtul Rasuwa. „Nu știm cât de mare este și cât de sus este nivelul apei. Putem vedea că nivelul apei în râu este în creștere.” Această incertitudine este alarmantă, deoarece un potențial spargere a lacului ar putea provoca o inundație bruscă, care ar mătura totul în cale, inclusiv echipele de salvare și supraviețuitorii adăpostiți în tunelurile hidroenergetice din aval.
Specialiștii explică faptul că lacul de baraj s-a format atunci când resturile de gheață, pământ și roci împinse de alunecările de teren au blocat canalele râurilor, creând un baraj natural. Nitesh Khadka, cercetător nepalez și geograf fizician specializat în inundații glaciare, a declarat pentru Al Jazeera că imaginile din satelit și dronele arată două lacuri formate după eveniment. „Lacul superior s-a format atunci când apa topită din ghețar s-a acumulat și a împiedicat drenajul natural. Lacul de pe râul Lhende s-a format atunci când o alunecare de teren a blocat curgerea și apa a fost reținută. Este un proces natural și nu poate fi prevenit”, a explicat Khadka. „Dacă reprezintă un pericol, s-ar putea face o spargere controlată, dar pare imposibil din cauza terenului complex.”
Terenul unde s-a format lacul de baraj este îndepărtat și abrupt, ceea ce face aproape imposibilă aducerea echipamentelor grele sau a echipelor de intervenție. În plus, atunci când un astfel de lac se formează brusc, zona înconjurătoare nu este pregătită să rețină apa. Mai mult, atunci când un lac de baraj este ținut doar de roci și pământ slab compactat, chiar și o revărsare moderată poate eroda barajul și poate declanșa o inundație bruscă și distructivă în aval.
Ministerul chinez al Resurselor de Apă a estimat joi că lacul conține aproximativ 1,5 până la 2 milioane de metri cubi de apă și a avertizat că în următoarele trei zile s-ar putea acumula încă 3 milioane de metri cubi. Această cantitate suplimentară ar putea crește presiunea asupra barajului natural, crescând riscul de cedare. „Este o amenințare, pentru că dacă un lac format brusc se sparge, poate provoca o altă inundație; poate mobiliza sedimentele care vor împiedica operațiunile de căutare și salvare și va pune în pericol și pe cei care supraviețuiesc în tunelurile hidroenergetice”, a adăugat Khadka.
Aceasta înseamnă că, dacă lacul provoacă o inundație, apa va transporta noroi și pietre, devenind și mai distructivă și îngreunând căutarea dispăruților. De asemenea, există riscul ca lucrătorii sau inginerii din tunelurile hidroenergetice din aval, sau persoanele strămutate care s-au refugiat în apropiere, să fie prinși de viitură. În districtul Rasuwa, puternic afectat, operațiunile de salvare au fost suspendate vineri, după ce lacul de baraj a început să se reverse, dar au fost reluate ulterior, după o scurtă pauză. China Central Television a anunțat vineri că riscurile generate de revărsarea lacului sunt „gestionabile”, dar această afirmație pare optimistă, având în vedere amploarea dezastrului.
Potrivit unui oficial al Organizației Mondiale a Sănătății, șase unități medicale au fost avariate de inundații, iar opt lucrători medicali sunt dispăruți. Guvernul nepalez a respins ofertele internaționale de ajutor, declarând că agențiile de securitate se ocupă de operațiunile de căutare și salvare. „Oferta de ajutor este naturală. Agențiile noastre de securitate fac operațiunile de căutare și salvare. Deocamdată nu avem nevoie de un astfel de ajutor”, a spus purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Lok Bahadur Chhetri.
Acest tip de eveniment nu este nou în Himalaya. Prăbușirile glaciare și inundațiile prin ruperea lacurilor glaciare (GLOF) au mai avut loc în trecut. În iulie 2016, partea inferioară a unui ghețar din lanțul Aru din Tibet s-a desprins, trimițând aproximativ 68 de milioane de metri cubi de gheață pe munte, omorând nouă păstori și sute de animale. Două luni mai târziu, un ghețar din apropiere s-a prăbușit, eliberând aproximativ 83 de milioane de metri cubi de gheață. În noiembrie 2022, aproximativ 40 de milioane de metri cubi de gheață s-au desprins de pe ghețarul Bukadaban Feng din Munții Kunlun, în provincia chineză Qinghai. O avalanșă de gheață s-a prăbușit într-un lac din apropiere, creând un val de 13 metri înălțime, potrivit analizei Agenției Spațiale Europene. GLOF-urile au lovit și nordul Pakistanului, unde în mai 2022 o inundație a devastat zona Hassanabad din Valea Hunza, după ruperea bruscă a unui lac format de gheață.
Aceste evenimente subliniază vulnerabilitatea regiunii himalayene la schimbările climatice, care accelerează topirea ghețarilor și crește frecvența și intensitatea unor astfel de fenomene. Deși autoritățile încearcă să monitorizeze situația, terenul accidentat și lipsa infrastructurii fac dificilă prevenirea sau gestionarea acestor crize. În plus, comunitățile locale, deja afectate de inundațiile de miercuri, se confruntă acum cu o nouă amenințare, iar resursele lor sunt limitate.
De ce este important:
Această situație evidențiază pericolele tot mai mari generate de schimbările climatice în Himalaya, unde topirea accelerată a ghețarilor creează lacuri instabile care pot provoca inundații catastrofale. Dacă lacul de baraj se sparge, sute de mii de oameni din Nepal și India ar putea fi afectați, iar operațiunile de salvare ar fi compromise. În plus, acest eveniment subliniază necesitatea unor sisteme de avertizare timpurie și a unor strategii de adaptare pentru comunitățile vulnerabile din zonele montane, unde viața și infrastructura sunt expuse unor riscuri naturale în creștere.
