Ca să înțelegem exact despre ce vorbim, trebuie să ne întoarcem puțin. La sfârșitul lunii trecute, Trump anunța cu fast o presupusă străpungere în cadrul eforturilor de mediere conduse de americani. Spunea că Hamas și alte grupări armate din Gaza au acceptat un plan în faze, prin care ar urma să predea armele unui nou organism de guvernare palestinian, iar Israelul ar începe să-și scoată trupele pe măsură ce dezarmarea avansează. Suna bine pe hârtie, nu? Doar că realitatea e mult mai complicată.
Pe 30 iulie, Board of Peace – organismul creat de Trump în octombrie, cu el ca președinte pe viață, și desemnat prin Rezoluția 2803 a Consiliului de Securitate al ONU ca responsabil de supravegherea planului de pace – a venit cu o foaie de parcurs detaliată. Practic, un cadru condiționat, în faze, pentru dezarmare și reconstrucție în enclava sfâșiată de război. Ideea de bază: Hamas se dezarmează, Israelul se retrage complet, iar guvernarea trece la un Comitet Național Palestinian independent, sprijinit de o forță internațională de securitate. Sună ca un plan perfect, dar diavolul e mereu în detalii.
Netanyahu, însă, e prins între ciocan și nicovală. Pe de o parte, are alegerile în față – un scrutin național programat pentru octombrie, iar sondajele nu-i sunt deloc favorabile. Pe de altă parte, are baza lui de dreapta, care urlă și nu vrea să audă de vreo concesie. Așa că a apăsat butonul de reset, cum spunea o analistă de la Al Jazeera, Nour Odeh, care transmitea din Cisiordania ocupată. Ea sublinia că discuțiile despre planul de 15 puncte sunt extrem de controversate pentru guvernul de dreapta condus de Netanyahu. Iar el, aproape de alegeri, pare să spună: „Niciuna dintre acestea nu se va întâmpla sub mandatul meu”.
Dar hai să fim sinceri: nimeni nu se aștepta la altceva. Hani Mahmoud, corespondentul Al Jazeera din Gaza City, spunea că majoritatea oamenilor din enclavă „se așteptau” ca Israelul să respingă propunerea. Problema e că această respingere nu face decât să adâncească incertitudinea. Oamenii de acolo trăiesc deja un coșmar de peste 73.300 de morți palestinieni de la începutul războiului genocidar din octombrie 2023. Și, deși au acceptat un așa-zis „armistițiu” mediat de SUA în octombrie 2025, Israelul a continuat să lovească Gaza, omorând peste 1.200 de palestinieni, potrivit Ministerului Sănătății din Gaza. Deci, ce plan? Ce pace?
Mahmoud a explicat că planul „trebuia să ofere mai multă structură și un cadru”. Vorbea despre elemente importante de securitate: retragerea israeliană din zona numită „Linia Galbenă”, dezarmarea Hamas, intrarea forțelor internaționale de stabilizare. Acum, cu respingerea totală, secvențierea și pașii sunt sub semnul întrebării. Practic, nu există un sfârșit clar al ostilităților și al războiului. E haos.
Xavier Abu Eid, analist politic și fost consilier al echipei de negociere palestiniene, a fost și el extrem de critic. A spus că Board of Peace și Rezoluția 2803 au fost acceptate la sfârșitul anului trecut pentru că s-a argumentat că sunt singura cale de a opri genocidul israelian în Gaza. Dar, a adăugat el, a fost clar de la început că planul lui Trump și planul de implementare ulterior „erau mai mult despre interesele israeliene decât despre dreptul palestinienilor la autodeterminare”. Justiția pentru palestinieni? Nimeni nu vorbește despre asta. Și, deși Trump s-ar putea să nu fie încântat de respingerea lui Netanyahu, el nu a pretins niciodată că ar trage la răspundere Israelul pentru încălcarea propriilor acorduri.
Interesantă e și perspectiva analistului israelian Dan Perry, fost șef al Associated Press în Europa, Africa și Orientul Mijlociu. El spune că mișcarea lui Netanyahu e „decalată față de ceea ce și-ar dori oamenii din Israel, dacă ar înțelege corect ce se întâmplă”. Perry nu are iluzii despre Hamas, dar crede că până și un acord declarativ de dezarmare ar trebui salutat. Și, mai important, spune el, se tot aude despre un compromis între cerințele de securitate ale Israelului și nevoile evidente ale poporului palestinian, dar acestea nu sunt în conflict. E o chestiune de logică elementară.
Alon Pinkas, fost diplomat israelian, a fost și mai direct: Netanyahu are nevoie de „un război veșnic”. A spus că respingerea planului trebuie privită în întregime prin prisma alegerilor din 27 octombrie. Netanyahu a făcut un calcul: „acest lucru nu are riscuri”, a spus Pinkas. El crede că Netanyahu poate sfida Trump pentru că Trump nu-i pasă suficient, pentru că Hamas nu s-a dezarmat încă, pentru că poate scăpa nepedepsit.
Și uite așa, ajungem la întrebarea esențială: ce urmează acum? Răspunsul scurt: nimeni nu știe. Planul e mort în fașă, iar oamenii din Gaza rămân prinși într-un purgatoriu al violenței și incertitudinii. Netanyahu joacă un joc politic periculos, Hamas își condiționează conformarea de încetarea acțiunilor genocidare, iar comunitatea internațională pare să asiste neputincioasă. Între timp, sângele continuă să curgă, iar „planurile de pace” devin simple exerciții de imagine.
De ce este important:
Această respingere nu este doar un simplu refuz diplomatic. Ea subminează complet singurul cadru internațional agreat pentru a pune capăt războiului din Gaza și pentru a începe reconstrucția. Fără un plan funcțional, violența va continua, criza umanitară se va adânci, iar perspectivele de pace devin tot mai îndepărtate. Mai mult, această decizie arată clar că interesele politice interne ale lui Netanyahu – supraviețuirea la alegeri – sunt puse mai presus de viețile a sute de mii de oameni. Este un semnal sumbru pentru oricine spera că diplomația ar putea aduce o schimbare reală în regiune.
