Israelul a condamnat anterior raportul New York Times drept „calomnie sângeroasă”, dar joi a mers mai departe, afirmând că premierul Benjamin Netanyahu și ministrul de externe Gideon Saar „au ordonat inițierea unui proces de defăimare împotriva New York Times”. Comunicatul oficial a calificat articolul drept „cele mai odioase și distorsionate minciuni publicate vreodată împotriva Statului Israel în presa modernă, care au primit și sprijinul ziarului”.
De partea sa, New York Times și Kristof au susținut articolul. Un purtător de cuvânt, Charlie Stadtlander, a declarat miercuri că raportul este „o piesă de jurnalism de opinie profund documentată”. „Mărturiile celor 14 bărbați și femei pe care i-a intervievat au fost coroborate cu alți martori, ori de câte ori a fost posibil, și cu persoane în care victimele au avut încredere – inclusiv membri ai familiei și avocați”, a spus el într-o declarație pe X. „Detaliile au fost verificate exhaustiv, iar relatările au fost încrucișate cu reportaje de știri, cercetări independente ale grupurilor pentru drepturile omului, sondaje și, într-un caz, cu mărturia ONU. Experți independenți au fost consultați cu privire la afirmațiile din articol pe tot parcursul documentării și verificării.” Ziarul nu a răspuns imediat anunțului guvernului israelian de joi privind intenția de a da în judecată.
Detalii suplimentare despre procesul planificat nu au fost disponibile imediat. Deși un guvern străin poate, teoretic, să dea în judecată o companie media americană, perspectiva ridică mai multe întrebări juridice, în special privind jurisdicția. Dacă acțiunea este introdusă într-o instanță americană, este probabil să se confrunte cu un drum juridic abrupt. Mass-media din SUA beneficiază de protecții constituționale largi, mai ales atunci când este contestată de autoritățile guvernamentale.
Anul trecut, Netanyahu a spus că „analizează dacă o țară poate da în judecată New York Times”, după un reportaj despre foametea din Gaza în contextul genocidului israelian. Premierul israelian, care se confruntă cu alegeri la sfârșitul acestui an, a declarat joi că dorește ca procesul să transmită un mesaj dincolo de sfera sa juridică. „Sub conducerea mea, Israelul nu va tăcea”, a scris el pe X. „Vom lupta împotriva acestor minciuni în curtea opiniei publice și în curtea de justiție.”
New York Times s-a confruntat, de asemenea, cu critici opuse, care susțin că acordă mai multă credibilitate acuzațiilor de abuz sexual ale grupurilor palestiniene decât acuzațiilor făcute de palestinieni. În special, criticii au întrebat de ce articolul lui Kristof a fost publicat în secțiunea „opinie”, în timp ce poveștile despre presupuse abuzuri împotriva israelienilor au fost publicate ca „știri”. Acesta a inclus un raport din 28 decembrie 2023 care detalia acuzații privind un tipar de abuz sexual în timpul atacurilor Hamas din 7 octombrie 2023 asupra sudului Israelului. Integritatea raportului și a jurnaliștilor implicați a fost puternic contestată, inclusiv, se pare, din interiorul propriei redacții a ziarului. La câteva luni după publicare, 50 de profesori de jurnalism au cerut ziarului să investigheze piesa. Times și-a susținut reportajul.
Marți, ziarul a publicat și o piesă în secțiunea de știri despre un raport al unei comisii civile israeliene care susținea că abuzul sexual din 7 octombrie a fost „organizat și tipizat”. Într-o declarație din decembrie, Reem Alsalem, raportoarea specială a ONU privind violența împotriva femeilor și fetelor, a spus că Israelul nu a răspuns solicitărilor de acces pentru o comisie internațională independentă care să investigheze acuzațiile de abuz sexual atât împotriva israelienilor, cât și a palestinienilor.
Articolul lui Kristof a citat un raport al Comisiei Internaționale Independente de Anchetă privind Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est, și Israel, prezentat Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU anul trecut, care afirma că aparatul de securitate al Israelului a devenit un sistem în care violența sexuală este „proceduri standard de operare” și „un element major în tratamentul prost al palestinienilor”. De asemenea, a făcut referire la un raport al Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ) care a constatat că aproape o treime dintre jurnaliștii palestinieni deținuți de Israel s-au confruntat cu violență sexuală. Relatările includ cazul lui Sami al-Sai, un jurnalist palestinian freelance în vârstă de 46 de ani, care a spus că a fost agresat sexual cu o bâtă de cauciuc și un morcov în timp ce se afla în detenție israeliană în 2024. Alți palestinieni au detaliat abuzurile comise de coloniștii israelieni, care acționează adesea cu protecția forțelor de securitate israeliene. Mohammad Matar, un oficial palestinian, a relatat că a fost dezbrăcat și înțepat cu un băț în timp ce coloniștii glumeau că îl vor viola.
De ce este important:
Acest caz reprezintă o escaladare semnificativă în confruntarea dintre Israel și mass-media internațională, punând sub semnul întrebării libertatea presei și capacitatea de a documenta încălcări ale drepturilor omului. Dacă procesul va avea succes, ar putea descuraja jurnaliștii să investigheze abuzurile comise de state puternice, stabilind un precedent periculos. În același timp, dezvăluirile despre violența sexuală sistemică împotriva palestinienilor subliniază necesitatea unei anchete internaționale independente, pe care Israelul o blochează. Acest articol și reacția sa reflectă tensiunile mai largi din conflictul israelo-palestinian, unde acuzațiile de crime de război și genocid sunt tot mai frecvente, iar lupta pentru narațiune devine la fel de importantă ca cea pe teren.
