În timpul emisiunii „Melech Blitzer Haim”, Netanyahu a criticat acoperirea media britanică a Israelului, folosind un ton ironic. El a adus în discuție exemplul scriitorului Randolph Churchill, pe care l-a lăudat pentru relatările „pozitive” despre Israel în timpul Războiului de Șase Zile din 1967. Apoi, premierul israelian a adăugat, potrivit traducerilor publicate de presa israeliană: „Găsiți asta astăzi în Marea Britanie, pe care ați putea-o numi Republica Islamică a Britaniei”.
Mai târziu în podcast, Netanyahu a făcut referire și la o declarație din 2022 a vicepreședintelui american JD Vance, care sugera că Regatul Unit ar putea deveni prima „țară islamistă” cu arme nucleare. „Cineva a spus că prima republică islamică cu arme nucleare va fi Republica Islamică a Britaniei”, a spus Netanyahu, reluând acea idee într-un context care a fost perceput ca o critică dură la adresa politicii britanice.
Reacțiile nu au întârziat să apară. Un grup evreiesc britanic și irlandez a condamnat remarcile premierului israelian, calificându-le drept „urare și divizive”. Rabinii Charley Baginsky și Josh Lev, co-conducători ai Mișcării pentru Iudaism Progresist, au declarat: „Într-o perioadă în care antisemitismul, ura anti-musulmană și diviziunea socială provoacă o teamă reală în țara noastră, un limbaj de acest fel este periculos și iresponsabil”. Ei au subliniat că Netanyahu „nu vorbește în numele evreilor britanici” și că „cuvintele sale nu ne reprezintă”.
Această remarcă vine într-un moment de răcire semnificativă a relațiilor dintre cele două țări. De când Partidul Laburist a preluat puterea în Marea Britanie în 2024, sub conducerea fostului premier Keir Starmer, guvernul britanic a adoptat o poziție mai critică față de Israel. Una dintre primele măsuri a fost suspendarea discuțiilor privind un acord de liber schimb cu Israelul, urmată de suspendarea unor licențe de export de arme. Aceste decizii au fost justificate prin îngrijorări legate de conduita Israelului în Gaza și de respectarea dreptului internațional.
Mai mult, Marea Britanie, alături de Franța și Canada, a impus sancțiuni împotriva miniștrilor israelieni de extremă dreapta Itamar Ben-Gvir și Bezalel Smotrich, acuzați de incitare la violență și de politici discriminatorii. De asemenea, anul trecut, Londra s-a alăturat unui grup de state care au recunoscut oficial statul palestinian, o mișcare simbolică, dar cu un puternic impact politic.
Premierul britanic actual, Andy Burnham, a făcut recent o declarație publică în care și-a cerut scuze pentru răspunsul inițial al Partidului Laburist la acțiunile Israelului în Gaza, recunoscând că formațiunea a fost prea lentă în a cere o încetare a focului. Burnham a promis că guvernul său va face mai mult, inclusiv prin „sancțiuni suplimentare împotriva celor implicați în violențele din Gaza” și prin „măsuri pentru a interzice comerțul cu produse din așezările ilegale”. El a subliniat că este necesar să se exercite o presiune mai mare asupra guvernului israelian.
Aceste evoluții marchează o schimbare majoră față de politica tradițională a Marii Britanii, care a fost adesea văzută ca un aliat loial al Israelului. În trecut, Londra a fost un susținător ferm al dreptului Israelului de a se apăra, iar relațiile bilaterale au inclus cooperare militară, de informații și economică. Cu toate acestea, războiul din Gaza și criza umanitară au determinat o reevaluare a poziției britanice, iar guvernul laburist pare hotărât să adopte o linie mai echilibrată, care să țină cont și de drepturile palestinienilor.
Remarca lui Netanyahu poate fi interpretată ca o încercare de a delegitima criticile britanice, sugerând că Regatul Unit ar fi căzut sub influența unor forțe islamiste. Aceasta este o tactică retorică folosită frecvent de liderii israelieni pentru a descuraja criticile din partea țărilor occidentale, dar ea riscă să adâncească și mai mult prăpastia dintre cele două guverne. De asemenea, ea alimentează tensiunile interne din Marea Britanie, unde comunitățile evreiești și musulmane trăiesc într-un climat deja tensionat.
Analiștii consideră că această declarație este un semn al frustrării lui Netanyahu față de izolarea tot mai mare a Israelului pe scena internațională. Pe lângă Marea Britanie, și alte țări europene au adoptat măsuri critice, iar sprijinul pentru cauza palestiniană crește în rândul opiniei publice globale. În acest context, premierul israelian pare să caute să mobilizeze susținătorii interni, folosind un discurs care îi prezintă pe criticii săi ca fiind influențați de dușmanii Israelului.
Cu toate acestea, reacția negativă din partea comunității evreiești britanice arată că astfel de remarci nu sunt doar contraproductive, ci și profund ofensatoare pentru cei care se simt loiali atât față de Israel, cât și față de țara lor. Rabinii au subliniat că Netanyahu nu are mandatul de a vorbi în numele evreilor din diaspora, iar cuvintele sale pot alimenta stereotipuri periculoase.
Relațiile dintre Israel și Marea Britanie se află, așadar, într-un punct de cotitură. De la retorica inflamantă la măsurile concrete, cum ar fi sancțiunile și recunoașterea Palestinei, este clar că cele două țări au ajuns la un nivel de divergență fără precedent în istoria recentă. Rămâne de văzut dacă aceste tensiuni vor duce la o ruptură definitivă sau dacă diplomația va reuși să găsească un teren comun. Un lucru este cert: declarațiile lui Netanyahu nu fac decât să complice și mai mult o situație deja extrem de fragilă.
De ce este important:
Această remarcă a premierului israelian nu este doar o insultă gratuită, ci reflectă o schimbare profundă în dinamica relațiilor internaționale. Ea evidențiază izolarea tot mai mare a Israelului în fața criticilor legate de războiul din Gaza și arată că până și aliații tradiționali, precum Marea Britanie, adoptă o poziție mai fermă. În plus, folosirea unui limbaj inflamator de către un lider de stat poate alimenta diviziunile sociale și poate submina eforturile de dialog. Este important să înțelegem că astfel de declarații au consecințe reale, atât pe plan diplomatic, cât și în viața comunităților evreiești și musulmane din Europa, iar ele trebuie analizate cu seriozitate.
