Marți, The American Friends Service Committee, Centre for Constitutional Rights, Human Rights Watch și Open Society Institute au depus o nouă acțiune în justiție, acuzând administrația Trump că sancțiunile sale extinse împotriva Curții Penale Internaționale (CPI) și a organizațiilor care colaborează cu aceasta încalcă drepturi constituționale fundamentale ale cetățenilor americani. Practic, organizațiile susțin că aceste măsuri le obligă să-și restrângă drastic activitatea de apărare a drepturilor omului, ceea ce le afectează libertatea de exprimare și dreptul la un proces echitabil.
Nu e prima dată când se încearcă oprirea acestei campanii. Au mai existat procese similare, dar acesta vine cu o greutate suplimentară, având în vedere numele implicate. Iar acuzațiile sunt dure: administrația Trump ar fi depășit autoritatea prezidențială, invocând o „urgență națională” care, în realitate, nu are nicio bază factuală. E o formulare care sună aproape ca o acuzație de abuz de putere, și nu întâmplător.
Joyce Ajlouny, secretarul general al American Friends Service Committee, a fost extrem de directă în declarația sa: „Eforturile guvernului american de a demonta CPI și de a pedepsi oamenii care caută dreptate pentru violațiuni grave ale drepturilor omului afectează mult mai mult decât persoanele și grupurile sancționate. Este o insultă la adresa tuturor victimelor și supraviețuitorilor crimelor de război și genocidului.” A adăugat că ordinul executiv încearcă să intimideze apărătorii drepturilor omului și să descurajeze oamenii cu conștiință să pledeze pentru drepturile și demnitatea altora. „Refuzăm să rămânem tăcuți când căutarea dreptății este criminalizată.”
Ca să înțelegem contextul, trebuie să ne întoarcem puțin. Trump a escaladat serios atitudinea față de CPI imediat după ce a revenit la putere. În februarie 2025, a semnat un ordin executiv amplu care autoriza sancțiuni împotriva procurorilor, judecătorilor și altor oficiali ai curții, dar și împotriva oricărei persoane sau grup care sprijină investigațiile CPI. Motivul invocat explicit? Emiterea mandatelor de arestare pentru premierul israelian Benjamin Netanyahu, acuzat de crime de război în Gaza, și o investigație în curs despre posibile abuzuri comise de forțe străine în Afganistan, inclusiv de personal militar și de informații american.
De atunci, lucrurile au mers din rău în mai rău. Mai mulți judecători și procurori ai CPI au fost sancționați de SUA, la fel ca o serie de grupuri palestiniene pentru drepturile omului care au furnizat dovezi curții. Până și Francesca Albanese, Raportorul Special al ONU, a picat pe listă. Sancțiunile includ interdicții de călătorie și înghețarea activelor în SUA. Și nu s-au oprit aici. Luna trecută, secretarul de stat Marco Rubio a promis că va intensifica presiunile pentru a „dezactiva” CPI, acuzând curtea că „duce un război împotriva țării noastre, nu cu gloanțe sau rachete, ci cu statute, pacte și forța așa-numitului drept internațional”. A promis chiar să sporească „scrutinul” asupra țărilor care primesc asistență americană și care au o atitudine favorabilă față de curte.
Efectele se văd deja. Ciad, un stat membru al CPI, a anunțat recent că se retrage, invocând presiuni din partea Washingtonului. Iar asta i-a lăsat perplecși pe mulți experți în drept internațional, mai ales că, dincolo de investigația din Afganistan care stagnează de ani de zile, nu se știe ca vreun cetățean american să facă în prezent obiectul vreunei investigații a curții. De fapt, niciun cetățean american nu a fost vreodată judecat de CPI. SUA nici măcar nu sunt semnatare ale Statutului de la Roma, tratatul fondator al curții, deci nu sunt supuse jurisdicției acesteia – deși abuzurile comise pe teritoriul statelor membre pot fi investigate și potențial judecate.
În ciuda acestor realități, administrația Trump pare hotărâtă să meargă până la capăt. Judecătorii federali din Maine și New York au decis deja anul trecut că ordinul executiv al lui Trump privind CPI încalcă drepturile constituționale ale avocaților și academicilor individuali care oferă expertiză curții. Acum, cele patru organizații spun că sancțiunile le-au împiedicat să continue activități esențiale, cum ar fi reprezentarea victimelor crimelor de război ca avocați, formularea de observații legale și politice către CPI, colaborarea cu grupurile palestiniene sancționate pentru litigii, coordonarea campaniilor de advocacy, cercetarea încălcărilor drepturilor omului sau furnizarea de ajutor umanitar.
Un aspect interesant, subliniat de organizații, este că sancțiunile au un efect de răcire și asupra organizațiilor care nu operează în SUA, din cauza dominației companiilor financiare și tehnologice americane. Practic, frica de sancțiuni se răspândește ca un val, afectând activitatea de apărare a drepturilor omului la nivel global.
James Goldston, directorul executiv al Open Society Justice Initiative, a rezumat perfect sentimentul general: „Aceste sancțiuni sunt un asalt asupra statului de drept, asupra judecătorilor și procurorilor independenți și asupra societății civile din Statele Unite și din întreaga lume. Ele trădează conducerea istorică a SUA în cauza justiției internaționale și sunt o palmă peste fața victimelor și supraviețuitorilor crimelor grave de pretutindeni, care depind de CPI ca instanță de ultimă instanță.”
E o luptă care abia începe, iar miza e uriașă. Nu e doar despre CPI sau despre sancțiuni. E despre întrebarea fundamentală dacă justiția internațională mai poate funcționa atunci când cea mai puternică națiune din lume își folosește toată influența pentru a o zdrobi. Și, dincolo de toate, e despre victimele care așteaptă dreptate – și care acum văd cum li se închid ușile, una câte una.
De ce este important:
Această acțiune în justiție nu este doar un alt episod juridic. E un test crucial pentru viitorul justiției internaționale și pentru echilibrul de putere dintre statele suverane și instituțiile globale. Dacă sancțiunile lui Trump rămân în picioare, se creează un precedent periculos: orice țară puternică ar putea să-și folosească puterea economică și politică pentru a sabota investigațiile asupra crimelor de război, lăsând victimele fără nicio șansă de a obține dreptate. În plus, această luptă arată cât de fragil este statul de drept atunci când este supus presiunilor politice, și cât de important este ca societatea civilă să rămână vigilentă și să lupte pentru principiile care stau la baza ordinii internaționale. Pentru publicul larg, e o lecție despre cum deciziile luate la nivel înalt pot avea consecințe profunde asupra vieților oamenilor obișnuiți, inclusiv asupra celor care încearcă să apere drepturile altora.
