Abdel Hakim Wadi, un fermier din Qusra, a înțeles imediat ce înseamnă noile bariere. „Știam că voi pierde accesul la pământul meu de dedesubt, definitiv”, a declarat el pentru Al Jazeera. Wadi deține aproape un hectar de teren plantat cu peste 100 de măslini, dar și migdali și smochini. Pe proprietatea sa se află și un puț de apă, pe care coloniștii israelieni l-au confiscat. „Îi văd cum se scaldă în apa pe care o scot din puț”, spune el cu amărăciune. De la începutul asediului, Wadi nu a mai putut păși pe pământul său, iar noile porți îi spulberă orice speranță că va putea face acest lucru în viitor.
Situația din Qusra a atras atenția internațională după ce, pe 9 august, coloniștii israelieni au început un asediu asupra a trei case din această zonă, tăind apa și electricitatea și blocând orice acces. Forțele israeliene au declarat zona drept „zonă militară închisă”, dar în loc să ridice asediul, au instalat acum aceste bariere permanente. Loui Ridi, un palestinian-american care locuiește în Ohio, dar s-a întors în Qusra pentru a-și apăra proprietatea, este unul dintre cei prinși în capcană. De la sosirea sa, pe 17 august, nu a putut părăsi casa, având soldați israelieni staționați chiar în fața ușii. „Am făcut apeluri către ambasada SUA și comunitatea internațională pentru a pune capăt asediului”, a spus Ridi, dar a adăugat că „nimeni nu face suficient pe teren. Toți vorbesc, dar nu există acțiune.”
Noile bariere sunt plasate strategic: una la intrarea casei lui Ridi, alta mai sus pe deal, lângă o casă în construcție, și a treia în partea stângă, deasupra unei alte case. Împreună, ele încercuiesc vârful dealului și casele de pe el, tăind legătura cu restul terenului. Mai mult, un drum care trece prin vârful dealului și care leagă Qusra de satele vecine Talfit și Jalud a devenit inutilizabil. Astfel, întreaga comunitate este izolată, iar mișcarea locuitorilor este controlată strict de armată.
Wadi consideră că aceste porți nu sunt doar o măsură temporară, ci o strategie pe termen lung. „Ei împing coloniștii la 100-150 de metri distanță de case, dar acum au stabilit puncte de control. Este un asediu mult mai permanent”, explică el. Potrivit lui Wadi, scopul final al Israelului este să acapareze cât mai mult teren în Cisiordania, bucată cu bucată. „Vor face un spectacol că au ridicat asediul, dar, de fapt, tot ce fac este să înlocuiască coloniștii cu armata”, adaugă el.
Această situație reflectă un tipar mai larg al ocupației israeliene, care folosește o combinație de violență a coloniștilor, măsuri militare și birocratice pentru a forța palestinienii să-și părăsească pământurile. De la începutul războiului din Gaza, numărul punctelor de control și al barierelor a crescut exponențial, iar satele întregi sunt sufocate treptat. Comunitatea internațională condamnă aceste acțiuni, dar măsurile concrete lipsesc. Statele Unite, deși au cerut Israelului să protejeze civilii, nu au impus sancțiuni reale. În acest context, locuitorii din Qusra se simt abandonați, iar noile porți sunt doar cel mai recent simbol al unei ocupații care nu cunoaște limite.
Pentru familiile blocate în case, fiecare zi este o luptă pentru supraviețuire. Copiii nu pot merge la școală, bolnavii nu pot ajunge la spitale, iar fermierii își văd recoltele pierind. Asediul nu este doar fizic, ci și psihologic, iar noile bariere întăresc sentimentul de captivitate. „Este o închisoare în aer liber”, spune un locuitor, care preferă să rămână anonim. „Nu știm când se va termina, sau dacă se va termina vreodată.”
În timp ce liderii mondiali vorbesc despre soluții pe termen lung, realitatea de pe teren arată o cu totul altă imagine. Qusra este doar un exemplu dintr-o listă tot mai lungă de comunități palestiniene asediate. Fiecare poartă instalată, fiecare drum blocat, fiecare casă distrusă aduce mai aproape un viitor în care Cisiordania devine o serie de bantustane izolate, controlate de armată și coloniști. Iar comunitatea internațională, deși vorbește mult, pare incapabilă să oprească această mașinărie a ocupării.
De ce este important:
Această situație din Qusra ilustrează modul în care Israelul folosește tactici de asediu și infrastructură militară pentru a acapara terenuri în Cisiordania, încălcând dreptul internațional și rezoluțiile ONU. Noile bariere nu sunt doar o problemă locală, ci un semnal al escaladării violenței și al consolidării ocupației, cu consecințe grave pentru populația palestiniană. În plus, lipsa de acțiune a comunității internaționale, în special a SUA, arată că promisiunile de protejare a civililor rămân doar vorbe. Înțelegerea acestor mecanisme este crucială pentru a presa guvernele să ia măsuri concrete, de la sancțiuni la presiuni diplomatice, înainte ca astfel de practici să devină ireversibile.
