Linia albastră – marcată acum de bariere metalice albastre – a fost linia de demarcație trasată de ONU pentru o altă retragere israeliană în 2000, după 18 ani de ocupație în sudul Libanului. Astăzi, ea rămâne pe hartă, dar nu mai descrie pe deplin realitatea de pe teren. Israelul a stabilit o zonă tampon restricționată dincolo de noua „linie galbenă”, o graniță introdusă la scurt timp după încetarea focului. Zona, care acoperă aproximativ 6% din teritoriul țării, a readus amintiri ale ocupației israeliene de 18 ani, care s-a încheiat în 2000. Civililor libanezi le este interzis să intre în această zonă, iar sate precum Houla, Kfar Kila și Odaisseh – odată pline de viață – sunt acum orașe turtite, străbătute de patrulele franceze UNIFIL dincolo de „linia galbenă”. În Kfar Kila, un graffiti la Poarta Fatima a fost tăiat. Punctul de reper, situat lângă satul libanez Kfar Kila și Metula din Israel, marchează o fostă trecere de frontieră între Liban și Israel. Israelul a închis trecerea când forțele sale s-au retras din sudul Libanului în 2000, punând capăt unei ocupații de 18 ani. O vedere a satului Houla arată drumuri reduse la poteci accidentate, iar casele au fost distruse și reduse la grămezi de beton și moloz. Houla a fost locul unui masacru în 1948, la scurt timp după înființarea statului Israel, când forțele israeliene au ucis zeci de civili libanezi.
Luni de bombardamente au estompat vechile granițe. Au apărut noi linii de control și restricție, schimbând modul în care oamenii se mișcă, lucrează și se întorc acasă. După luni de restricții, UNIFIL a redeschis accesul către părți din sectorul său estic, pe care prezența militară israeliană îl pusese sub interdicție. „Astăzi, pentru prima dată în mai multe luni, ne îndreptăm spre sectorul estic. Este o oportunitate pentru noi”, spune sergentul Audric din batalionul francez UNIFIL. Politica militară franceză în Liban interzice identificarea soldaților după numele de familie, din motive de securitate. „De când au început negocierile, am reușit să redeschidem acest sector și să ne recâștigăm în cele din urmă libertatea de mișcare după încetarea focului.” Redeschiderea vine în timp ce implementarea Rezoluției 1701 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată în 2006 pentru a pune capăt războiului dintre Israel și Hezbollah și pentru a stabili un cadru de securitate pentru sudul Libanului, se confruntă cu provocări reînnoite. În același timp, UNIFIL, desfășurată pentru prima dată în 1978, ar putea ajunge la final după aproape cinci decenii. Mandatul său inițial a fost de a restabili securitatea, de a supraveghea retragerea Israelului și de a ajuta la restabilirea autorității statului libanez în sud. Caschetele albastre spaniole conduc o clinică medicală în Mari, sudul Libanului, ca parte a unei inițiative CIMIC (Cooperare Civil-Militară) care ajută la furnizarea de asistență medicală pentru comunitățile locale vulnerabile.
Israelul a stabilit ceea ce numește o zonă tampon marcată de ceea ce numește linia galbenă, o fâșie de pământ lată de cinci mile în unele locuri, unde forțele israeliene continuă să ocupe Libanul. Scopul zonei, spune Israelul, este de a împiedica Hezbollah să lanseze rachete spre nord. Dar pentru libanezii din sud, această linie galbenă este o nouă graniță a ocupației, o reamintire dureroasă a faptului că războiul nu s-a terminat cu adevărat. Satele sunt goale, iar cei care îndrăznesc să se întoarcă o fac cu riscul vieții. „Nu avem nimic de pierdut”, spune un bătrân din Odaisseh, care a refuzat să-și părăsească pământul. „Am trăit sub ocupație, am trăit cu războiul, dar niciodată nu am văzut așa ceva. Casele noastre sunt praf, iar noi suntem străini în propria noastră țară.”
Pe măsură ce mandatul UNIFIL se apropie de sfârșit, întrebarea rămâne: cine va veghea asupra acestor noi linii? Fără o prezență internațională, riscul unei reaprinderi a conflictului crește. Statele Unite și Israelul au făcut presiuni pentru a nu reînnoi mandatul, argumentând că forța nu și-a îndeplinit rolul de a dezarma Hezbollah. Dar criticii spun că această mișcare lasă un vid de securitate într-o regiune deja fragilă. „UNIFIL a fost întotdeauna un tampon, un simbol al angajamentului internațional”, explică un analist politic libanez. „Fără ea, sudul Libanului devine un teren propice pentru noi escaladări.”
În timp ce patrulele franceze își continuă drumul prin satele distruse, liniile trasate pe hărți par din ce în ce mai arbitrare. Linia albastră, linia galbenă, zonele tampon – toate sunt încercări de a controla un spațiu pe care războiul l-a făcut imposibil de controlat. Oamenii care au trăit aici de generații privesc acum aceste granițe ca pe niște cicatrici, nu ca pe niște soluții. Iar viitorul rămâne incert, la fel de incert ca și soarta acestor sate care au fost martore la atâtea războaie și care, din nou, sunt prinse între liniile trasate de alții.
De ce este important:
Această analiză evidențiază o schimbare majoră în echilibrul de securitate din Orientul Mijlociu. Retragerea UNIFIL, după aproape 50 de ani, și apariția noii „linii galbene” israeliene redesenau frontierele de facto ale Libanului, afectând direct viața a peste un milion de civili strămutați. Fără o prezență internațională de menținere a păcii, riscul unei reaprinderi a conflictului dintre Israel și Hezbollah crește, iar stabilitatea regională este pusă sub semnul întrebării. Înțelegerea acestor noi linii este crucială pentru a anticipa evoluțiile viitoare și pentru a sublinia nevoia urgentă de soluții diplomatice durabile.
